ICCJ. Decizia nr. 1140/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1140/2006
Dosar nr. 2821/2006
Şedinţa publică din 21 februarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 16 ianuarie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a luat în discuţie soluţionare apelurilor declarate de către inculpaţii I.N. şi A.I. împotriva sentinţei penale nr. 1626 din 6 decembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 5636/2005.
Întrucât la acea dată apelurile celor doi inculpaţi nu au putut fi judecate, cauza fiind amânată instanţa de apel, din oficiu, a luat în discuţie legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luată faţă de cei doi inculpaţi.
Prin încheierea de la acea dată (16 ianuarie 2006), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în urma verificărilor făcute şi a actelor de la dosar, a constatat că în cauză nu au dispărut temeiurile pentru care a fost luată măsura arestării preventive faţă de inculpaţii I.N. şi A.I., dispunând menţinerea acesteia.
În motivarea acestei încheieri, instanţa de apel a arătat că „temeiurile care au stat la baza arestării iniţiale a celor doi inculpaţi subzistă şi se impune în continuare privarea de libertate a acestora, lăsarea în libertate prezentând pericol concret pentru ordinea publică (pericol reflectat de natura şi gravitatea faptelor deduse judecăţii), creându-se astfel un climat de insecuritate în rândul societăţii civile".
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii I.N. şi A.I. prin care susţin că în mod nejustificat s-a dispus menţinerea lor în stare de arest preventiv, în realitate nemaifiind justificată această măsură, întrucât au dispărut temeiurile pentru care a fost luată, judecarea apelurilor şi eventual a recursurilor declarate, putând avea loc cu ei în stare de libertate, neexistând nici un indiciu că s-ar sustrage de la judecată ori că vor zădărnici aflarea adevărului.
Recursurile declarate de inculpaţii I.N. şi A.I. sunt nefondate.
Analizând actele şi lucrările de la dosar se constată că în mod legal şi temeinic instanţa de apel a menţinut starea de arest a celor doi inculpaţi.
Se constată, de asemenea, pe lângă faptul că nu au dispărut temeiurile pentru care s-a luat faţă de cei doi recurenţi măsura arestării preventive, că între timp, prin hotărâre judecătorească, e drept nedefinitivă, s-a reţinut că aceştia se fac vinovaţi de faptele pentru care sunt trimişi în judecată, fiind condamnaţi la pedepse privative de libertate.
La toate acestea se adaugă şi faptul că ambii inculpaţi recurenţi au statutul de recidivişti, fapt ce explică odată în plus necesitatea menţinerii măsurii arestării preventivă.
Pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursurile declarate de inculpaţii I.N. şi A.I. sunt nefondate şi a fi respinse, ca atare, urmând a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.I. şi I.N. împotriva încheierii din 16 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 357/2/2006.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de câte 120 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1109/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1141/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
