ICCJ. Decizia nr. 120/2006. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 120/2006

Dosar nr. 20988/1/2005

(nr. vechi 6115/2005)

Şedinţa publică din 11 ianuarie 2006

Examinând recursul de faţă constată:

Prin sentinţa penală nr. 330 din 1]0 august 2005, pronunţată de Tribunalul Vaslui, inculpatul C.V. a fost condamnat, în baza art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 20 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a scăzut din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive de la 13 februarie 2005 la zi.

S-a luat act că partea civilă L.J. a renunţat la pretenţiile civile formulate faţă de inculpat.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt s-au reţinut următoarele:

Inculpatul C.V. a locuit împreună cu L.A., mama sa.

Între cei doi a existat o stare conflictuală, iar în luna mai 2004, după ce şi-a bătut mama, inculpatul a plecat de acasă revenind în luna decembrie 2004.

Conflictele s-au reluat, numita L.A. cerându-i inculpatului să plece.

La data de 12 februarie 2005, în jurul orelor 14,00 - 15,00, când inculpatul a venit acasă. L.A. a început să-l certe după care a ieşit în curte.

Inculpatul, care consumase cca. 100 ml lichior, s-a enervat şi a ieşit după ea din casă şi i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul, în zona feţei. Victima a căzut iar inculpatul a lovit-o repetat cu picioarele încălţate cu bocanci, în special în zona toracică şi abdominală.

După un timp agresiunea a încetat iar inculpatul i-a cerut martorului V.T. să-l ajute să ducă victima în casă, dar martorul nu a vrut să se implice.

Victima a rămas căzută în curte, semidezbrăcată, aproximativ o oră, după care inculpatul a dus-o în casă şi a aşezat-o pe un pat şi a decedat în dimineaţa de 13 februarie 2005.

După câteva ore inculpatul s-a dus la poliţie şi a anunţat decesul mamei sale.

Instanţa a reţinut că, prin raportul medico-legal de autopsie nr. 34/N/2005 întocmit de S.M.L.J. Vaslui, s-a concluzionat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute survenite ca urmare a unui şoc mixt, traumatic şi hemoragic, consecinţă a unui politraumatism cu fracturi costale, ruptură de plămân cu hemotorax secundar, plăgi, tumefacţii, hematom, excoriaţii şi echimoze, la un organism cu leziuni cronice. S-a mai concluzionat că între leziunile constatate şi decesul victimei există o legătură de cauzalitate directă.

S-a reţinut că fapta inculpatului, astfel cum rezultă din coroborarea declaraţiilor martorilor cu cele consemnate în procesul verbal de cercetare la faţa locului, cu cele consemnate în raportul medico-legal şi cu declaraţiile inculpatului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere, în cadrul general prevăzut de art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social concret al faptei, persoana inculpatului şi poziţia sa sinceră pe tot parcursul procesului.

Prin Decizia penală nr. 320 din 29 septembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, s-a menţinut starea de arest şi s-a dispus obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

Instanţa de apel a reţinut că pedeapsa aplicată este corespunzătoare pericolului social concret, dar şi datelor care circumstanţiază persoana inculpatului.

Inculpatul a declarat recurs susţinând că pedeapsa este exagerat de mare.

Recursul îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.

Pedeapsa aplicată inculpatului este corespunzătoare gravităţii deosebite a faptei determinată de modalitatea concretă în care a fost comisă, inculpatul lovindu-şi mama în mod repetat, cu o violenţă deosebită, cu pumnii şi picioarele, cu intensitate, provocându-i multiple leziuni după care a abandonat-o în zăpadă aproximativ o oră, deşi în timpul agresiunii aceasta pierduse o parte din îmbrăcăminte rămânând goală de la brâu în jos.

Nu poate fi ignorat nici faptul că pedeapsa ce atrage starea de recidivă post executorie a inculpatului a fost aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, deci tot pentru o infracţiune contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii, ceea ce este de natură a spori pericolul social concret al faptei.

Poziţia inculpatului pe parcursul procesului a fost avută deja în vedere la stabilirea pedepsei.

Se constată astfel că nu există nici un motiv care să justifice reducerea pedepsei, care a fost just individualizată în raport cu dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. proc. pen.

Întrucât nici din examinarea cauzei din oficiu nu rezultă existenţa vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 38515 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce arestarea preventivă la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 320 din 29 septembrie 2005 a Curţii de Apel Iaşi.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 13 februarie 2005 la 11 ianuarie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 ianuarie 2006.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 120/2006. Penal