ICCJ. Decizia nr. 1141/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1141/2006
Dosar nr. 2822/1/2006
Şedinţa publică din 21 februarie 2006
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 08 februarie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, a menţinut starea de arest a inculpatului P.I., întrucât nu au încetat temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive.
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a reţinut că faţă de inculpat subzistă în continuare temeiurile înscrise la art. 143 şi art. 148 lit. h) C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, prin care a solicitat judecarea sa în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar probele de la dosar nu sunt concludente în legătură cu vinovăţia sa.
Recursul declarat este nefondat.
Aşa cum rezultă din actele aflate la dosar, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea a două infracţiuni, respectiv omor calificat şi lovire, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 180 alin. (2) C. pen.
S-a reţinut în sarcina sa că, în noaptea de 19 ianuarie 2003, în jurul orelor 3,00, aflându-se pe str. Calea Ferentari, în urma unui conflict spontan, împreună cu coinculpaţii T.C.D. şi B.D., i-a aplicat o lovitură de cuţit la nivelul coapselor victimei F.I.M., care a decedat şi în aceleaşi împrejurări, cu pumnii şi mânerul cuţitului a aplicat lovituri părţilor vătămate D.P. şi L.D.C., cărora le-a cauzat vătămări ce au necesitat pentru vindecare 8 zile îngrijiri medicale şi respectiv 9 zile îngrijiri medicale.
Coinculpaţii T.C.D. şi B.D. au fost trimişi în judecată în calitate de coautori, iar pentru recurentul-inculpat s-a dispus disjungerea, întrucât s-a sustras urmăririi penale o perioadă de aproape 2 ani, fiind arestat la 02 februarie 2005, când i s-a emis şi mandatul de arestare preventivă nr. 389/ U din 08 septembrie 2004, ulterior mandatul de arestare preventivă nr. 35 din 04 februarie 2005.
Faţă de inculpat, succesiv s-a luat măsura prelungirea măsurii arestării preventive sau aceasta a fost menţinută, iar la data de 15 noiembrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, l-a condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare, pentru infracţiunea de omor calificat şi la alte două pedepse de câte 3 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunilor de lovire privind părţile vătămate D.P. şi L.D.C.
Instanţa de apel, în mod corect a apreciat că, în cauză subzistă temeiurile de la data luării măsurii arestării preventive, întrucât faptele comise de acesta prezintă un pericol social ridicat, astfel încât nu justifică lăsarea sa în libertate, în raport de prevederile art. 148 lit. h) C. proc. pen., potrivit căruia măsura arestării preventive poate fi luată dacă inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mari de 4 ani şi sunt probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Instanţa de apel a menţinut măsura arestării preventive, având în vedere prevederile art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., potrivit cărora în cursul judecăţii instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea şi temeinicia arestării preventive, iar când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, prin încheiere motivată, menţine arestarea preventivă.
Aşa fiind, şi având în vedere că subzistă în continuare temeiurile de la art. 143 şi art. 148 lit. h) C. proc. pen., că în cauză a intervenit şi o hotărâre de condamnare, sunt tot atâtea elemente de natură să ducă la concluzia că nu se impune revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea inculpatului în stare de libertate.
În consecinţă, instanţa de apel, care fiind investită cu apelul declarat de inculpat s-a conformat prevederilor înscrise la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., şi pronunţând o încheiere legală şi temeinică, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva încheierii din 8 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 38749/2/2005 (nr. 4020/2005).
Obligă pe recurent la plata sumei de 120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1140/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1175/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
