ICCJ. Decizia nr. 1326/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1262 din 12 octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 6215/2004, Tribunalul București, secția I penală, în temeiul art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.C. la 5 ani și 6 luni închisoare.
în temeiul art. 864C. pen., a dispus revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere cu privire la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 184 din 5 februarie 2002 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București, rămasă definitivă prin neapelare, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii dedusă judecății în cauza de față, astfel încât în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani cu aplicarea art. 81 - art. 84 C. pen.
în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare reținerea de 24 ore din data de 14 octombrie 2004 și perioada arestării preventive de la 15 octombrie 2004, la zi, precum și perioada prevenției din cauza în care s-a pronunțat sentința penală nr. 184/2002, de la 27 noiembrie 2001 până la 5 februarie 2002.
A luat act că părțile vătămate R.C.M. și SC G. SRL nu s-au constituit părți civile.
în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 4.000.000 lei obținută prin valorificarea bunului sustras în condiții de violență.
A obligat pe inculpat la 500 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în ziua de 2 septembrie 2004, în jurul orelor 17,00, în timp ce traversa curtea Școlii Generale nr. 86, partea vătămată R.C.M. a fost oprită de un individ necunoscut, identificat în persoana inculpatului, care a întrebat-o dacă are cunoștință unde se găsește str. Camil Ressu. Partea vătămată i-a răspuns acestuia și ș-a continuat drumul, însă, după, scurt timp, inculpatul s-a apropriat de ea, a lovit-o cu pumnul la nivelul capului și, fiind căzută la pământ a fost deposedată de lănțișorul din aur de la gât. La solicitarea inculpatului bunul sustras a fost amanetat pentru suma de 4.000.0000 lei, de către numitul I.C., care cunoștea că lănțișorul aparține mamei inculpatului.
împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei condamnări, în cauză fiind suficiente temeiuri pentru a se pronunța o soluție de achitare. în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei, în raport de circumstanțelor concrete ale săvârșirii faptei, vârsta și persoana inculpatului.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 945 din 6 decembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului G.C. și a computat din pedeapsă detenția preventivă de la 27 noiembrie 2001 la 5 februarie 2002 și de la 14 octombrie 2002 la 6 decembrie 2005 și a menținut starea de arest.
Se motivează că prima instanță a făcut o examinare minuțioasă a probelor administrate stabilind o corectă situație de fapt, dând o corespunzătoare încadrare juridică faptei comise de inculpat.
S-a mai arătat că nu este întemeiată nici o critică referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei.
Inculpatul a declarat recurs, nemotivat dar la judecarea recursului a susținut ca și în apel că este nevinovat, solicitând să fie achitat.
Recursul este nefondat.
Instanțele de judecată au reținut corect situația de fapt pe baza declarațiilor părții vătămate care l-a recunoscut pe inculpat în cursul urmăririi penale ca fiind autorul tâlhăriei, coroborată cu martorului (urmărire penală) I.C.M. la care inculpatul a apelat pentru amanetarea bijuteriei la o casă de amanet pe numele acestuia susținând că nu are buletinul de identitate.
încadrarea juridică a faptei este, de asemenea, corectă. Totodată se constată că pedeapsa este individualizată pe baza cerințelor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind corespunzătoare în raport de gravitatea faptei și pericolul sporit al inculpatului, recidivist fiind anterior condamnat cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a avut pe parcursul procesului penal o atitudine de nesinceritate.
Aplicarea art. 864C. proc. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere este de asemenea corectă.
Față de aceste considerente și cum nu se constată nici un motiv care se poate lua în considerare din oficiu recursul inculpatului este nefondat și urmează a se respinge, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Totodată s-a dedus din pedeapsă perioadele reținerii și arestării preventive de la 27 noiembrie2001 la 5 februarie 2002 și de la 14 octombrie 2002 la 1 martie 2006 și a fost obligat recurentul la plata sumei de 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1331/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1320/2006. Penal → |
|---|
