ICCJ. Decizia nr. 1331/2006. Penal

Comentarii

0

Prin sentința penală nr. 196 din 14 februarie 2005 a Tribunalului București a fost condamnat inculpatul Covaci Florin, la 3 ani închisoare, pentru tentativă la omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. b) și art. 76 alin. (2) C. pen. [(prin schimbarea de calificare din art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen.)].

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile de 6.304.515 lei cu dobânzi legale de la rămânerea definitivă a hotărârii, până la plata integrală a sumei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Floreasca și de 8.000.000 lei daune morale părții civile D.N.

S-a reținut în fapt că, în ziua de 13 decembrie 2003, pe fondul unei altercații spontane, inculpatul a aplicat părții vătămate D.N. o lovitură cu cuțitul în fosa iliacă dreaptă, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 25 de zile îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața. S-a mai constatat că fapta s-a produs pe fondul unei puternice tulburări produsă inculpatului de atitudinea agresivă a părții vătămate față de acesta și de tatăl său.

împotriva sentinței s-a declarat apel de parchet și de inculpat.

Prin decizia penală nr. 725/ A din 28 septembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate. în considerentele deciziei, răspunzând la criticile formulate, instanța de apel a motivat că în raport de probele administrate s-a făcut o corectă încadrare juridică a faptei, s-a reținut, tot astfel, scuza provocării, iar pedeapsa a fost individualizată cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

în termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul.

Prin motivele scrise, cât și orale, recurentul inculpat a criticat, în esență, hotărârile sub următoarele aspecte:

- greșita condamnare a inculpatului, în condițiile în care fapta a fost comisă în legitimă apărare, stare care înlătură caracterul penal al faptei.

- în contextul atacului declanșat de partea vătămată asupra sa, fapta inculpatului a fost comisă eventual cu depășirea limitelor legitimei apărări și nicidecum sub imperiul unei puternice tulburări, ceea ce justifică aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. a) C. pen. și nu pe cele ale art. 73 lit. b) C. pen.;

- instanțele au dat și o greșită încadrare juridică activității infracționale în tentativă la omor calificat, în speță, producându-se o vătămare la abdomen și nu la picior, așa cum s-a intenționat de inculpat datorită dinamicii faptei, ceea ce în drept, ar constitui o infracțiune prevăzută de art. 182 C. pen., pentru care ar fi trebuit condamnat inculpatul;

- în fine, în cauză nu s-a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei, prin reducerea cuantumului la limita permisă de art. 76 C. pen., și prin aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.;

în susținerea acestor critici au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹alin. (1) pct. 17, 17¹ și 14 C. proc. pen.

Examinând hotărârile recurate în raport de aceste critici cât și de dispozițiile legale invocate se constată că recursul inculpatului este fondat pentru cele ce urmează.

Instanțele au făcut în cauză o corectă aplicare a dispozițiilor care atenuează răspunderea penală, dar nu au dat eficiența cuvenită efectelor acestora.

Astfel, conduita necivilizată a părții vătămate față de inculpat, dar mai ales față de tatăl său o persoană în vârstă, a putut produce acestuia o puternică tulburare sub imperiul căreia a produs fapta. Desigur, această stare psihică a fost mai puțin controlată de inculpat datorită vârstei și în lipsa unei experiențe de viață.

Apreciind aceste elemente, cât și datele care caracterizează pozitiv pe făptuitor, se impunea ca instanțele, în considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), să dea o eficiență sporită circumstanțelor atenuante reale și personale reținute în favoarea inculpatului și să reducă pedeapsa aplicată acestuia până la limita minimă permisă de art. 76 alin. (2) C. pen.

Cum instanțele nu au procedat în acest fel, critica este fondată și potrivit art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va admite.

Rejudecând cauza, în limitele casării, se va reduce pedeapsa până la limita minimă prevăzută de art. 76 alin. (2) C. pen., în acest caz, respectiv, la 2 ani și 6 luni închisoare.

în raport de natura faptei comisă nu sunt realizate cerințele pentru aplicarea art. 81 C. pen.

în rest criticile formulate de inculpat sunt nefondate.

Lovind pe partea vătămată cu cuțitul în abdomen, inculpatul nu s-a aflat în fața unui atac material direct, injust și imediat, de natura celui la care se referă art. 44 alin. (2) C. pen., pentru a beneficia de clemența legii.

Referitor la conduita părții vătămate și la agresivitatea manifestată de acesta, inculpatul a prezentat propria versiune potrivit căreia, a fost îmbrâncit, lovit cu pumnii de partea vătămată, după ce aceasta se manifestase necivilizat la adresa tatălui său. Cu privire la același aspect, partea vătămată și persoanele din anturajul său au susținut că, presupunând că partea vătămată l-a insultat, inculpatul și partea vătămată s-au înjurat și îmbrâncit reciproc, împrejurare în care inculpatul a lovit cu cuțitul pe partea vătămată.

Chiar dacă cei doi nu s-au îmbrâncit și lovit reciproc, ci numai partea vătămată a îmbrâncit și lovit pe inculpat nu existau condițiile stării de legitimă apărare atâta timp cât conduita părții vătămate nu putea pune, după modul în care s-a manifestat și fără a avea asupra sa vreun obiect, în pericol persoana inculpatului.

Neaflându-se în legitimă apărare, desigur nu se poate vorbi de o depășire a limitelor acestei stări când inculpatul a lovit cu cuțitul victima în abdomen. Așa cum corect au reținut instanțele, activitatea infracțională s-a produs sub imperiul unei puternice tulburări.

Sub acest aspect, atât soluția de condamnare pentru tentativă la omor calificat cât și reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., s-au făcut corect, cu respectarea dispozițiilor legale și a probelor administrate în cauză.

De asemeni, cu respectarea legii și probelor administrate în cauză instanțele au dat și o încadrare juridică corespunzătoare activității infracționale dedusă judecății.

Nu se putea reține comiterea infracțiunii prevăzută de art. 182 C. pen., atâta timp cât, inculpatul a lovit cu cuțitul într-o zonă vitală și cu intensitate din moment ce s-a penetrat abdomenul și s-au produs leziuni ale intestinelor și hemoragie, ceea ce în plan subiectiv, demonstrează că inculpatul chiar dacă nu a dorit moartea victimei, a acceptat rezultatul letal.

Desigur, existând-atât în plan obiectiv cât și subiectiv-elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, în mod legal instanțele au pronunțat și respectiv au menținut soluția de condamnare a inculpatului pentru această infracțiune.

Pentru toate considerentele expuse casarea s-a produs numai cu privire la individualizarea pedepsei, în rest, au fost menținute dispozițiile hotărârilor atacate.

Vezi şi alte speţe de drept penal: