ICCJ. Decizia nr. 1340/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1405 din 7 noiembrie 2005 Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 1299 din 14 octombrie 2004 a aceluiași tribunal, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 900 din 8 februarie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de condamnatul C.F., constatând că motivele invocate, declarații mincinoase date de unii martori și evaluare greșită a probelor de către instanțe, fie nu sunt dovedite cu mijloacele prevăzute de lege, fie nu constituie cazuri în care poate fi cerută revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive, conform art. 394 C. proc. pen.
împotriva acestei hotărâri condamnatul a declarat apel, solicitând desființarea acesteia și, în rejudecare, admiterea cererii de revizuire.
Prin decizia penală nr. 964 din 8 decembrie 2005, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul, constatând că motivul invocat nu este dintre cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către revizuient, solicitând casarea acesteia și, în rejudecare, admiterea cererii.
Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea, în considerarea cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., constată că recursul este fondat.
Așa cum rezultă din datele cauzei, revizuientul C.F. a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 1405 din 7 noiembrie 2005 a Tribunalului București, secția I penală.
Respingând apelul revizuientului C.F. prin considerentele deciziei penale nr. 964 din 8 decembrie 2005, Curtea de Apel București a avut în vedere o cu totul altă situație de fapt decât cea din sentința penală nr. 1405 din 7 noiembrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 4609/2005 al Tribunalului București, secția I penală și apelată, respectiv situația corespunzătoare sentinței penale nr. 1061 din 4 august 2005 pronunțată în dosarul nr. 4184/2005 al Tribunalului București, secția a II-a penală și referitoare la revizuientul B.M.
Așa fiind, se reține că instanța de apel s-a aflat într-o gravă eroare de fapt, soluționând prin respingere apelul revizuientului C.F. urmare examinării altei situații de fapt decât cea care a fost avută în vedere prin sentința apelată.
în consecință, s-a admis recursul revizuientului C.F., a fost casată decizia penală nr. 964 din 8 decembrie 2005 a Curții de Apel București, a fost trimisă cauza aceleiași instanțe de apel pentru rejudecare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1363/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1359/2006. Penal → |
|---|
