ICCJ. Decizia nr. 1363/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 311 din 22 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 2612/2005, în baza art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei V.G. la 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul B.I. la 7 ani și 8 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul la 3 luni închisoare.
în baza art. 33 și art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 8 luni sporită cu 2 luni, urmând ca inculpatul să execute în total 7 ani și 10 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A fost dedusă reținerea și arestul preventiv de la data de 21 iulie 2005 până la pronunțare pentru ambii inculpați și s-a menținut starea de arest a acestora.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 și 71 C. pen.
S-a dispus confiscarea de la inculpata V.G., a unui cuțit cu lama de 20 cm, mâner din material plastic, de culoare albastru cu gri.
Au fost obligați inculpații în solidar, la 868,47 lei RON, cu dobânzile legale aferente către C.A.S.J. Gorj
Au fost obligați inculpații, în solidar la 2000 lei RON daune morale către partea vătămată G.I. și a inculpatului B.I. la 3000 lei RON daune morale către partea vătămată P.N.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
în seara zilei de 16 iulie 2005, inculpații și părțile vătămate P.N. și G.I., au consumat băuturi alcoolice în barul situat pe raza comunei Jupânești, al cărui administrator este martora R.L.
în local, între inculpatul B.I. și partea vătămată G.I. a avut loc o discuție, după care, la un moment dat, în jurul orelor 23,00, au ieșit în fața barului, au început să se insulte și să se îmbrâncească.
Din local au ieșit imediat și martorii P.G. și P.I., inculpata V.G. și partea vătămată P.N.
în timpul conflictului care a avut loc pe șosea, în afara barului, inculpatul B.I. l-a lovit cu o bâtă pe G.I., de mai multe ori, peste umăr și peste abdomen și ca urmare acesta a căzut la pământ, în poziția pe spate.
în vederea aplanării conflictului a intervenit martorul P.I. care a reușit să-i smulgă inculpatului bâta din mână, G.I. rămânând în aceeași poziție.
La scurt timp, martorul a observat că partea vătămată avea sânge pe abdomen precizând că "a fost tăiat de V.G.".
Din rapoartele de constatare medico-legale, rezultă că partea vătămată G.I. a fost internat în spital, constatându-se că a suferit o plagă prin înjunghiere, penetrantă toraco-abdominală, leziunile descrise în foaia de observație demonstrând că a suferit o leziune traumatică, care s-a putut produce prin lovire cu un corp tăietor-înțepător, necesitând pentru vindecare 30-40 zile îngrijiri medicale, care i-au pus în primejdie viața; partea vătămată P.N. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile îngrijiri medicale.
Inculpatul B.I. a recunoscut că l-a lovit pe partea vătămată G.I. cu o bâtă peste umăr, arătând însă că a fost provocat de acesta, care avea în mână o bardă, dar nu a recunoscut că l-a lovit pe partea vătămată P.N.
Cu privire la lovirea cu cuțitul a părții vătămate G.I. de către V.G., inculpatul B.I. a declarat că aceasta a plecat acasă să pregătească masa dar, auzind gălăgie, a venit în fața barului unde a avut loc conflictul și, în timp ce B.I. fugise să caute un alt obiect să se apere, a venit V.G., care i-a spus că l-a tăiat pe G.I. cu cuțitul.
Inculpata V.G. a declarat că, în momentul în care a intervenit în conflict, G.I. a împins-o și a căzut la pământ, ținând cuțitul în mână, iar partea vătămată s-a împiedicat și a căzut, suferind leziuni în zona abdomenului.
Ulterior, aceasta a recunoscut că l-a lovit pe G.I. cu cuțitul pentru a se apăra, întrucât acesta avea o bardă în mână și a încercat să întrebuințeze violența împotriva sa.
A mai susținut că nu a fost prezentă de la începutul conflictului și a venit în momentul când discuțiile dintre B.I. și G.I. s-au amplificat, intervenind pentru aplanarea conflictului, însă din coroborarea declarațiilor, martorilor audiați în cauză, respectiv P.I., P.G., S.I., R.L. și ale părților vătămate, instanța de fond a reținut că inculpata V.G. a fost prezentă în permanență la locul conflictului și că, după ce inculpatul B.I. l-a lovit cu o bâtă pe G.I., acesta a căzut la pământ, timp în care a fost lovit cu cuțitul în abdomen de către V.G.
Apărarea inculpatei, în sensul că a fost nevoită să se apere, întrucât G.I. a încercat să întrebuințeze violențe împotriva sa a fost înlăturată, cu motivarea că, din actele dosarului și îndeosebi din declarația martorului P.I., nu rezultă că victima a încercat să întrebuințeze violențe împotriva inculpatei; dimpotrivă, aceasta l-a lovit imediat, după ce inculpatul B.I. îi aplicase mai multe lovituri cu o bâtă în zona abdomenului și peste umăr.
Instanța de fond a apreciat că, deși din raportul de constatare medico-legală rezultă că numai leziunea aplicată cu cuțitul de către V.G. a pus în primejdie viața victimei G.I., și în sarcina inculpatului B.I. se poate reține infracțiunea de tentativă de omor, deoarece, prin exercitarea violenței asupra părții vătămate, a doborât-o la pământ și a adus-o în situația de a nu se putea apăra împotriva atacului comis de V.G.
Activitatea ambilor inculpați a fost de natură să pună în primejdie viața victimei dacă martorul P.I. nu ar fi intervenit pentru a-l împiedica pe inculpatul B.I. să-l lovească în continuare cu bâta.
Martorul P.I. a declarat că a văzut cum inculpatul B.I. l-a lovit pe G.I. cu un par, care s-a rupt în trei bucăți, timp în care a intervenit și i-a luat parul din mână.
Inculpatul l-a mai lovit a doua oară cu un alt par, după care, partea vătămată s-a dezechilibrat și a fost tăiat în abdomen de către inculpata V.G.
în aceste condiții, s-a apreciat ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice pentru inculpatul B.I. în infracțiunea de lovire sau alte violențe.
Cum, din nici o probă de la dosarul cauzei nu rezultă că partea vătămată G.I. a ridicat asupra inculpaților o bardă, care de altfel fusese dusă în căruța martorului P.G. înaintea conflictului, de către partea vătămată, instanța nu a reținut nici scuza provocării și nici legitima apărare.
împotriva acestei sentințe, au declarat apel ambii inculpați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpata V.G. a susținut că, prin fapta sa nu a urmărit sau acceptat moartea părții vătămate ci doar o eventuală vătămare corporală a acesteia, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen.
A mai arătat că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de circumstanțele reale și personale, solicitând reducerea pedepsei.
Inculpatul B.I. a susținut că instanța de fond nu a respectat principiile și obligațiile prevăzute de art. 3 (aflarea adevărului), art. 4 (rolul activ), art. 62 (lămurirea cauzei prin probe), art. 356 alin. (1) lit. c) (conținutul expunerii - analiza probelor care au fost înlăturate) C. proc. pen., ceea ce a condus la efectuarea unei cercetări judecătorești deficitare, echivalând cu nerezolvarea fondului cauzei.
A mai invocat că, în mod greșit nu a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice din fapta prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., în cea prevăzută de art. 180 C. pen., deși starea de fapt reținută prin rechizitoriu nu a fost confirmată prin probe; fapta lui este distinctă ca desfășurare, intenție și scop față de cea a inculpatei V.G., care a aplicat lovitura de cuțit după un interval de timp suficient de mare încât nu se poate vorbi de crearea unor condiții favorabile aplicării loviturii.
O altă critică a vizat nereținerea stării de legitimă apărare, deși din coroborarea declarației sale și a martorului P.G., rezultă că inculpatul a fost atacat mai întâi cu o bardă de către partea vătămată G.I.
Prin decizia penală nr. 406 din 19 decembrie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații V.G. și B.I.
S-a reținut că încadrarea juridică dată faptelor este corectă iar reținerea legitimei apărări nu se justifică în raport de probele administrate în cauză.
S-a apreciat că și individualizarea pedepselor s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații:
Inculpatul B.I. critică hotărârea sub aspectul greșitei condamnări, susținând că pentru infracțiunea de tentativă la omor se impunea achitarea potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, achitarea potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., invocând legitima apărare prevăzută de art. 44 C. pen.
Inculpata V.G. a solicitat în principal schimbarea încadrării juridice a faptei de tentativă la infracțiunea de omor în infracțiunea de vătămare corporală gravă iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate.
Examinând cauza în raport de motivele invocate analizate prin prisma dispozițiilor art. 3859pct. 14, 17 și 171 C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate.
Instanțele au dat eficiența cuvenită dispozițiilor ce reglementează probele și aprecierea probelor, încadrarea juridică a faptelor săvârșite este corectă iar individualizarea pedepselor s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Instanțele au argumentat soluțiile adoptate, pe larg și cu trimiterea la probele administrate în cursul procesului penal.
Cum inculpații nu au relevat în motivele de recurs împrejurări neanalizate de cele două instanțe, nu se vor mai relua argumentele avute în vedere ci se va sublinia motivele pentru care acestea au fost bine reținute iar soluția adoptată corespunde probelor administrate în cauză.
Astfel, este lipsită de temei susținerea inculpatului B.I. de a se reține dispozițiile art. 44 C. pen., atâta timp cât din nici o probă administrată în cauză nu rezultă că acesta a fost atacat de partea vătămată G.I. cu o bardă.
Cu privire la infracțiunea de tentativă de omor, este evident că aplicând o lovitură puternică într-o regiune vitală a corpului, toraco-abdominală, cu un cuțit, care a cauzat leziuni grave ce au fost menționate în raportul de constatare medico-legală și care au pus în primejdie viața, inculpata V.G. nu a urmărit doar vătămarea corporală a părții vătămate ci uciderea acesteia.
Că și condamnarea inculpatului B.I. pentru această infracțiune este corectă, rezultă din condițiile în care a fost concepută executarea infracțiunii.
Inculpatul B.I. a pus partea vătămată în imposibilitate de a se apăra lovind-o cu putere peste braț cu o bâtă care s-a rupt în 3 bucăți, apoi cu o alta, dezechilibrându-l și după ce aceasta a căzut la pământ, inculpata V.G. i-a aplicat lovitura de cuțit în abdomen.
Nici critica subsidiară privind individualizarea pedepsei nu este fondată, pedeapsa aplicată inculpatei V.G. corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și numai în această limită este de natură să realizeze finalitatea prevederilor art. 52 C. pen.
Examinând cauza din oficiu s-a constatat că nu au fost temeiuri care au condus la casarea hotărârilor, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, recursurile.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1360/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1340/2006. Penal → |
|---|
