ICCJ. Decizia nr. 136/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1656 din 13 septembrie 2005 a Judecătoriei Câmpina pronunțată în dosarul nr. 2661/RTJ/2005 s-au disjuns contestațiile la executare conexe, s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea contestației la titlu și s-a declinat competența de soluționare a contestațiilor la titlu conexe formulate de contestatorii B.G., D.O. și D.C. în contradictoriu cu intimații B.M., S.D., S.V. și S.G. în favoarea înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
S-a reținut în fapt că:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Câmpina sub nr. 1064/2005, contestatorul B.G. a formulat în contradictoriu cu intimații B.M., S.V., S.G. și S.D., contestație împotriva somației nr. 110 din 17 martie 2005 și a deciziei nr. 3653 din 30 iunie 2004 pronunțată în dosarul nr. 2805/2004 al înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitând anularea formelor de executare emise de Biroul Executorului Judecătoresc F.M. precum și lămurirea cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului titlului executoriu.
în motivarea contestației, contestatorul a arătat că decizia nr. 3653 din 30 iunie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție are în dispozitiv paragraful ce conține rezolvarea laturii civile care stabilește "obligarea inculpaților să lase părților vătămate în proprietate și posesie terenul", dar cele dispuse de instanță nu pot fi puse în aplicare întrucât el nu deține terenul pentru care intimații au solicitat punerea în posesie.
A mai arătat contestatorul că, în ceea ce îl privește, instanța nu a reținut o situație corectă, în sensul de a stabili cu exactitate persoana care posedă terenul intimaților și, ca urmare, trebuie anulate și formele de executare emise în baza titlului executor, respectiv somația nr. 110 din 17 martie 2005 din conținutul căreia rezultă că trebuie să lasă în deplină proprietate și posesie terenul ce aparține intimaților, precum și să achite acestora cheltuieli de executare în sumă de 4.205.000 lei ROL.
Printr-o cerere înregistrată la aceeași instanță sub nr. 1065/2005, contestatorii D.O. și D.C. au formulat în contradictoriu cu aceiași intimați contestație la executare împotriva somației nr. 110 din 17 martie 2005 și a deciziei nr. 3653 din 30 iunie 2004 pronunțată în dosarul nr. 2805/2004 al înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitând anularea formelor de executare emise de Biroul Executorului Judecătoresc F.M. Câmpina și lămurirea înțelesului întinderii și aplicării dispozitivului titlului executoriu precum și suspendarea executării până la soluționarea cauzei, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea contestației, contestatorii au arătat că, la data de 17 martie 2005, a fost emisă somația nr. 110 de către Biroul Executorului Judecătoresc F.M., în baza titlului executoriu, decizia nr. 3653 din 30 iunie 2004 care nu poate fi pusă în executare, întrucât, potrivit acestei hotărâri, s-a dispus restabilirea situației anterioare prin obligarea inculpaților să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 3709 mp. conform raportului de expertiză însă intimații doresc punerea în posesie asupra altui teren în suprafață de 5209 mp, teren pe care nu l-au stăpânit vreodată dar pe care-l stăpânesc din 1991 contestatorii.
Contestatorii au mai precizat că, în mod greșit instanța supremă a dispus restabilirea situației anterioare și în raport de partea vătămată F.M. care nu are nici o legătură cu calitatea de proprietar al terenului, fiind de fapt executorul judecătoresc investit cu rezolvarea cererii de executare.
în ședința publică din 14 aprilie 2005, instanța a dispus conexarea dosarului nr. 1065/2005, la dosarul nr. 1064/2005, apreciind că între cele două cauze există o strânsă legătură fiind identitate de cauză și obiect.
în urma analizei actelor și lucrărilor dosarului, prin sentința civilă nr. 946 din 28 aprilie 2005 a Judecătoriei Câmpina, au fost respinse contestațiile conexe (apreciate ca fiind contestații la executare conform precizărilor părților) precum și cererea de suspendare a executării formulată de contestatorii D.C. și D.O. cu consecința restituirii cauțiunii de 2.000.000 lei ROL achitată de către aceștia.
împotriva sentinței, contestatorii au formulat recurs, soluționat de Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 563 din 11 iulie 2005, în sensul admiterii cu consecința casării hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare.
în considerentele deciziei de casare Tribunalul Prahova a apreciat că în speța dedusă judecății contestatorii au solicitat anularea formelor de executare cât și lămurirea înțelesului și aplicării dispozitivului deciziei nr. 2653/2004 a înaltei Curții de Casație și Justiție, cereri care trebuiau să fie judecate de instanța de fond cu respectarea competenței materiale, stabilită de art. 400 C. proc. civ.
După casare, cauza a fost înregistrată pe rolul judecătoriei sub nr. 2661/RTJ/YO 2 august 2005.
La termenul din 13 septembrie 2005 la cererea instanței părțile au calificat contestațiile conexe, precizând că acestea vizează atât formele de executare cât și lămurirea întinderii și aplicării dispozitivului deciziei nr. 3653/2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție ce constituie titlul executoriu al intimaților.
în raport de aceste precizări, s-a pus în discuția părților problema disjungerii contestațiilor la executare conexe de contestațiile la titlu și, din oficiu, s-a invocat excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea contestațiilor la titlul conexe.
în raport de dispozițiile art. 400 alin. (1) și (2) C. proc. civ., avându-se în vedere precizările contestatorilor cu privire la obiectul cauzei deduse judecății, dispozițiile instanței de casare, precum și faptul că hotărârea care constituie titlu executoriu a fost pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, iar instanța de executare este Judecătoria Câmpina s-a apreciat că nu pot fi soluționate împreună contestațiile la executare și cele privind lămurirea titlului, fiind incidente dispozițiile art. 165 C. proc. civ., astfel că s-a disjuns soluționarea cererilor și conform art. 158 alin. (3) C. proc. civ., s-a declinat competența de soluționare a contestațiilor la titlu în favoarea înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 5738/2005 și s-a dispus atașarea dosarului nr. 147/2002 al Judecătoriei Câmpina, dosar la care se află atașat printre altele și dosarul nr. 2805/2004 al înaltei Curți de Casație și Justiție în care s-a pronunțat decizia nr. 3653 din 30 iulie 2004 a cărei dispozitiv se solicită a fi lămurit.
înalta Curte, examinând cauza în raport de dispozițiile art. 461 lit. c) C. proc. pen., potrivit cărora "contestația contra hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare" și având în vedere că hotărârea a cărei punere în executare s-a solicitat este decizia penală nr. 3653/2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a dispus restabilirea situației anterioare prin obligarea contestatorilor din cauza de față să lase intimaților în proprietate definitivă și liniștită posesie terenul deținut în baza unei hotărâri judecătorești definitive și constatând că dispozitivul hotărârii menționate nu stabilește elementele de identificare a terenului respectiv, apreciază că în cauză se impune a fi lămurit dispozitivul deciziei.
înalta Curte mai reține, că ulterior pronunțării deciziei nr. 3653/2004, printr-o încheiere din 12 iulie 2005 dată în Camera de consiliu, în temeiul art. 195 C. proc. pen., s-a dispus îndreptarea unei erori materiale strecurate în decizia penală pronunțată la 30 iunie 2004 în sensul înlăturării din dispozitivul hotărârii a numitului F.M. în calitate de parte vătămată.
Din verificarea deciziei penale și a actelor existente la dosar, înalta Curte constată că hotărârea judecătorească definitivă în baza căreia intimații dețin terenul cu privire la care s-a dispus restabilirea situației anterioare este sentința civilă nr. 3112 din 4 noiembrie 1999 a Judecătoriei Câmpina rămasă definitivă prin respingerea apelului și respectiv a recursului, hotărâre în dispozitivul căreia terenul în litigiu este identificat.
înalta Curte a constatat că în cauză au fost aplicabile dispozițiile art. 461 lit. c) C. proc. pen., a admis contestație și a lămurit dispozitivul deciziei penale nr. 3653 din 30 iunie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul că a dispus restabilirea situației anterioare prin obligarea contestatorilor (inculpați în acea cauză) să lase intimaților (părți vătămate) deplină proprietate și liniștită posesie a terenului descris în dispozitivul deciziei civile nr. 3112/1999 a Judecătoriei Câmpina.
| ← ICCJ. Decizia nr. 137/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 12/2006. Penal. Plângere fond. Fond → |
|---|
