ICCJ. Decizia nr. 113/2006. Penal. Plângere fond. Fond
| Comentarii |
|
Prin plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 2781C. proc. pen., datată 10 iunie 2005 și înregistrată pe rolul acestei instanței, la data de 20 iunie 2005, sub nr. 25947 la Registratura Generală a acestei instanței și pe rolul secției penale, la data de 22 iunie 2005, sub nr. 15711/1/2005 (3835/2005), petiționarul R.O. a solicitat tragerea la răspundere penală a învinuiților A.D.G., A.S. și M.L. pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), iar în subsidiar și împotriva doamnei procuror E.A. pentru infracțiunile de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) și favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen.
în motivarea plângerii, petiționarul a arătat că a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 33/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Sărat, rezoluție emisă de doamna procuror E.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Sărat și în subsidiar împotriva doamnei procuror, care nu a respectat procedura de citare și audierea învinuiților, obstrucționând justiția prin nerespectarea procedurii de urmărire penală, neefectuarea actelor premergătoare.
De asemenea, petiționarul a apreciat că doamna procuror E.A. era incompatibilă cu soluționarea cauzei, deoarece a recuzat-o, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată într-un alt dosar penal nr. 1110/P/2002.
La dosarul cauzei au fost depuse două adrese, din partea Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Sărat și Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Astfel, prin adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Sărat, în dosarul nr. 33/P/2005 datată 12 septembrie 2005, se menționează că dosarul se află în lucru, urmare infirmării, fiind admisă plângerea împotriva soluției formulată de R.O.
Prin adresa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 119/P/2005 datată 12 septembrie 2005, se comunică că dosarul precizat în care se efectuează urmărirea penală față de procurorul E.A., ca urmare a plângerii formulată de către R.O., se află în lucru la procurorul I.I., din data de 18 iulie 2005.
Prezentei cauze i-a fost atașat și dosarul nr. 119/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în care prin rezoluția din 14 septembrie 2005 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen., față de procurorul E.A. și subcomisarul N.G., întrucât fapta nu există.
La termenul din 24 noiembrie 2005 petiționarul R.O. a formulat oral o cerere de recuzare a completului de judecată pe motivul că acesta nu a asigurat prezența intimatei la termen, precizând că cererea privește inclusiv recuzarea procurorului de ședință, așa cum rezultă din încheierea de la termenul arătat.
Prin încheierea din 7 decembrie 2005 a fost respinsă, ca nefondată, cererea de recuzare a întregului complet compus din președinte, doamna M.C.B., doamna judecător R.A.P. și domnul judecător I.G., precum și a procurorului doamna I.K. din ședința publică din data de 24 noiembrie 2005, în dosarul nr. 3835/2005 aflat pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, formulată de petiționarul R.O.
La termenul de astăzi, procurorul a arătat că în raport cu dublul obiect al plângerii petiționarului invocă două excepții. Astfel, în primul rând, excepția necompetenței materiale a înaltei Curți de Casație și Justiție în ceea ce privește rezoluția nr. 33/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Sărat, având în vedere că infracțiunea pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, respectiv art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), mărturie mincinoasă, intră în competența de judecată a judecătoriei, iar față de dispozițiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată se poate face la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, solicitând admiterea excepției și declinarea competenței judecării cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat.
în al doilea rând, procurorul a invocat excepția inadmisibilității plângerii formulată de petiționar împotriva intimatei E.A., deoarece acesta a adresat plângerea direct instanței, înainte ca procurorul să fi pronunțat vreo soluție, solicitând respingerea, ca inadmisibilă.
Concluziile părților cu privire la excepțiile invocate au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei sentințe.
Examinând plângerea formulată de petiționarul R.O. în condițiile art. 2781C. proc. pen., în raport cu cele două excepții invocate de către procuror apreciază ca fiind inadmisibilă plângerea formulată de petiționar privind pe intimata E.A. și va declina competența soluționării plângerii petiționarului împotriva rezoluției nr. 33/P/ 2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Sărat la Judecătoria Râmnicu Sărat pentru considerentele ce se vor arăta.
Potrivit art. 221 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunț, ori se sesizează din oficiu când află pe orice altă cale că s-a săvârșit o infracțiune.
în conformitate cu art. 222 alin. (1) din același cod, plângerea este încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracțiune.
în conținutul dispozițiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut că, după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - art. 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Așa cum rezultă din ultima normă arătată, plângerea, care are un asemenea temei vizează expres și limitativ ca acte procedurale rezoluția sau ordonanța procurorului în raport cu soluțiile de netrimitere în judecată menționate, titularii care o pot formula, termenul în care se poate introduce și instanța competentă să o soluționeze.
Or, din actele și lucrările dosarului rezultă că plângerea petiționarului R.O. împotriva intimatei E.A., formulată în subsidiar și întemeiată pe dispozițiile art. 2781C. proc. pen., a fost datată personal de acesta, 10 iunie 2005, fiind înregistrată la Registratura Generală a acestei instanțe, la data de 20 iunie 2005 și pe rolul secției penale, la data de 22 iunie 2005, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de doamna procuror E.A., sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 264 C. pen., fiind dată la 14 septembrie 2005.
Prin compararea datelor mai sus precizate a rezultat că petiționarul s-a adresat direct instanței de judecată, în subsidiar, cu plângere întemeiată de acesta pe dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., împotriva intimatei E.A., respectiv la 20 iunie 2005 fără ca în cauză să se fi dat vreo soluție de netrimitere în judecată împotriva acesteia, printr-unul din actele procedurale expres și limitativ prevăzute, rezoluția dată de procuror în sensul neînceperii urmăririi penale, fiind ulterioară sesizării instanței, respectiv la data de 14 septembrie 2005.
Așadar, înalta Curte consideră ca fiind inadmisibilă plângerea formulată, în subsidiar, de petiționarul R.O. împotriva intimatei E.A. și adresată direct instanței de judecată, având ca obiect tragerea la răspundere penală a acesteia pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și 264 C. pen., în condițiile mai sus menționate, deoarece se circumscrie dispozițiilor art. 222 C. proc. pen., referitoare la plângere, ce reprezintă un mod de sesizare a organului de urmărire penală, în raport cu prevederile art. 221 alin. (1) C. proc. pen., și nu temeiului invocat inițial, respectiv art. 2781C. proc. pen.
Totodată, înalta Curte apreciază că a fost greșit investită, de către petiționarul R.O. cu plângere, în principal, întemeiată pe dispozițiile art. 2781C. proc. pen., împotriva rezoluției nr. 33/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Sărat față de intimații A.D.G., A.S. și M.L. pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), mărturie mincinoasă, deoarece competența materială de judecare a acestei infracțiuni, în condițiile legalei sesizări revine judecătoriei, astfel că plângerea ce are drept temei norma procedurală invocată se poate adresa numai instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, respectiv Judecătoriei Râmnicu Sărat.
Față de aceste considerente, înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul R.O., privind pe intimata E.A.
înalta Curte, în baza art. 42 cu referire la art. 2781alin. (1) și art. 25 C. proc. pen., va declina competența soluționării plângerii petiționarului R.O. împotriva rezoluției nr. 33/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Sărat la Judecătoria Râmnicu Sărat.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 118/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 119/2006. Penal → |
|---|
