ICCJ. Decizia nr. 147/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin plângerea înregistrată P.N.A., la data de 3 ianuarie 2005, petentul C.Șt. a solicitat să se efectueze cercetări față de P.D.I. (deputat și vicepreședinte P.S.D.) sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen., și primire de foloase necuvenite, prevăzut de art. 256 C. pen.
Prin plângerea formulată C.Șt. a arătat că în calitate de președinte al U.N.P.R. a semnat un protocol cu P.S.D. în aprilie 2000, iar ulterior făptuitorul s-ar prezentat la sediul U.N.P.R., împrejurare în care i-ar fi pretins suma de 10.000 dolari S.U.A. și diferite produse pentru protocol, iar în schimbul acestora petentul urma să primească o funcție de conducere în Ministerul întreprinderilor Mici și Mijlocii, ca de altfel și ceilalți membrii ei ai Colegiului Director al U.N.P.R.
La câteva zile după aceste discuții, petentul împreună cu membrii C.D. (B.C. și D.I.) s-au deplasat la sediul P.S.D. unde ar fi înmânat făptuitorului câte o sacoșă, care conținea băuturi, țigări, cafea, ciocolată.
A mai susținut petentul că, fără știința celorlalți, el ar fi pus și un plic în care se aflau 6.000 dolari S.U.A.
în raport de declarațiile numiților B.C. și D.I., care nu au confirmat susținerile petenților, P.N.A., secția de combatere a corupției, prin rezoluția nr. 1/P/2005 din 21 februarie 2005, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (1) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de P.D.I., întrucât faptele sesizate (prevăzute de art. 254 C. pen. și art. 256 C. pen.) nu există.
Plângerea formulată în temeiul dispozițiilor art. 275 - art. 278 C. proc. pen., de petentul C.Șt. împotriva soluției dispuse a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 1531/II-2/2005 din 23 septembrie 2005 a procurorului șef adjunct al Secției de Combatere a Corupție din cadrul P.N.A., apreciindu-se că în raport de actele premergătoare efectuate în cauză soluția dispusă este legală și temeinică, neexistând temeiuri pentru infirmarea acesteia.
împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de P.D.I. pentru faptele prevăzute de art. 254 C. pen. și art. 256 C. pen., a formulat plângere, în temeiul dispozițiilor art. 2781C. proc. pen., petentul C.Șt., considerând-o nelegală și netemeinică.
Se susține că soluția este superficială, dată în contradicție cu actele premergătoare efectuată în cauză, solicitând desființarea rezoluției și începerea urmăririi penale.
în dovedirea plângerii sale, petentul a depus acte, referitoare la U.N.P.R., articole de ziare privind activitatea U.N.P.R., precum și acte personale, referitoare la profilul său moral.
Intimatul P.D.I. a ridicat excepția tardivității plângerii formulate de petent împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, din 21 februarie 2005 a P.N.A., în raport de faptul că plângerea la procurorul ierarhic superior a fost depusă la 4 august 2005, mult peste termenul de 20 zile prevăzut de art. 278 alin. (2) C. proc. pen.
Examinând actele și lucrările dosarului, înalta Curte constată că plângerea formulată de petentul C.Șt. nu este fondată, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.
Cu privire la excepția tardivității plângerii introdusă la procurorul ierarhic superior, înalta Curte constată că aceasta nu este fondată.
Conform art. 278 alin. (3) C. proc. pen., în cazul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 zile de la comunicarea copiei de pe rezoluție persoanelor interesate potrivit art. 228 alin. (6) C. proc. pen.
Ori, în cauză, nu au fost depuse decât borderoul pentru expedierea corespondenței prin poștă din data de 24 februarie 2005 în care este menționată la poziția 22 și rezoluția nr. 1/P/2005 al P.N.A., precum și copie de pe adresa de înaintare a rezoluției către petent din 23 februarie 2005.
înalta Curte apreciază că prin aceste acte nu s-a făcut dovada comunicării efective a rezoluției atacate, comunicare care trebuia făcută în condițiile art. 182 C. proc. pen. cu referire la art. 175 - art. 181 C. proc. pen., referitoare la comunicarea actelor procedurale.
în aceste condiții, apare ca veridică susținerea petentului că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimat nr. 1/P/2005 a P.N.A. nu i-a fost comunicată până în 4 august 2005, când acesta a depus plângerea împotriva acestei rezoluții la registratura instituției.
Revenind la fondul cauzei se constată că soluția dispusă de P.N.A. în cauză este legală și temeinică.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, între care figurează și audierea martorilor B.C. și D.I. (care prin depozițiile lor nu au confirmat susținerea petentului privind existența infracțiunilor de luare de mită sau primirea de foloase necuvenite), nu rezultă că intimatul ar fi săvârșit faptele pentru care s-a solicitat tragerea la răspundere penală.
Cercetările efectuate în cauză de procuror nu au condus la existența unor indicii temeinice că intimatul P.D.I. ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Având în vedere că susținerea petentului nu a fost confirmată de martorii audiați în cauză, este corectă soluția dispusă de P.N.A. referitoare la neînceperea urmăririi penale, dispusă în temeiul art. 228 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., față de intimat pentru infracțiunile prevăzute de art. 254 C. pen. și art. 256 C. pen.
în consecință, reținând că faptele reclamate nu există, înalta Curte, în temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., va respinge plângerea formulată de petent împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă nr. 1/P/2005 din 21 februarie 2005 a P.N.A., a rezoluției care va fi menținută.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 14/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 139/2006. Penal → |
|---|
