ICCJ. Decizia nr. 1498/2006. Penal
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 1498 din 7 martie 2006
Prin încheierea din 09 februarie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, s-a constatat legală şi temeinică măsura arestării preventive şi care a fost menţinută în conformitate cu art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs cei cinci inculpaţi C.C., C.I., C.T., C.I. şi C.C., care prin apărător desemnat din oficiu, au solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii şi judecarea în stare de libertate prin revocarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţi, întrucât au încetat temeiurile înscrise la art. 143 şi 148 C. proc. pen.
Examinând recursurile declarate, în raport de susţinerile apărătorului desemnat din oficiu, actele şi lucrările existente la dosar, încheierea pronunţată în cauză, cum şi din oficiu, se constată că recursurile de faţă sunt nefondate şi se vor respinge pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.
Între familia recurenţilor inculpaţi şi cea a părţilor civile, M., au existat raporturi apropiate în sensul că s-au vizitat atât în ţară cât şi în străinătate, ocazie cu care au existat chiar unele împrumuturi de sume de bani.
Din raporturile vizând împrumutarea acestor sume de bani şi nerestituirea la timp şi întinderea lor, aşa cum pretinde fiecare dintre cele două familii, în tot cursul zilei de 05 august 2003 între aceştia au avut loc discuţii, ameninţări, pentru ca în seara zilei de 05 august 2003, cei cinci s-au deplasat la familia M., înarmaţi cu săbii, cuţite şi alte obiecte dure contondente, astfel că, în urma conflictului a decedat M.A. zis P., iar ceilalţi membrii au suferit fiecare leziuni corporale.
Faţă de cei cinci recurenţi inculpaţi, în faza de urmărire penală s-a luat măsura arestării preventive, măsură care a fost prelungită şi menţinută, iar prin sentinţa penală nr. 698/ PI din 07 noiembrie 2005 a Tribunalului Timiş, recurentul inculpat C.C. a fost condamnat, la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat în stare de provocare, iar ceilalţi recurenţi au fost condamnaţi la pedepse privative de libertate de câte 5 ani închisoare, privind comiterea infracţiunii de încăierare.
Având în vedere dispoziţiile înscrise la art. 143 şi art. 148 C. proc. pen., se constată că nu sunt temeiuri care să justifice revocarea măsuri arestării preventive, cu judecarea celor cinci recurenţi inculpaţi în stare de libertatea, întrucât că în cauză sunt indici că aceştia au comis infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, că faptele sunt prevăzute cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare şi prin modul cum au fost săvârşite, aceştia prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, în plus a intervenit şi o hotărâre de condamnare.
Aşa fiind, încheierea instanţei de apel prin care a fost menţinută măsura arestării preventive faţă de cei cinci inculpaţi, potrivit art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., este legală şi temeinică.
În consecinţă, recursurile declarate se vor respinge, ca nefondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Au fost văzute şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1497/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 280/2006. Penal → |
|---|
