ICCJ. Decizia nr. 475/2006. Penal
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 475 din 25 ianuarie 2006
Prin sentinţa penală nr. 67/ F din 20 octombrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A.L. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. 181/P/2005.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Petiţionarul A.L. a formulat plângere împotriva judecătorului B.I. de la Judecătoria Piteşti, judeţul Argeş, solicitând să fie supusă cercetărilor penale şi apoi să fie trimisă în judecată pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), omisiunea de a încunoştinţa organele judiciare, prevăzută de art. 265 C. pen. şi fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 C. pen.
În motivarea plângerii s-a arătat că magistratul B.I. a instrumentat dosarul penal nr. 5288/2003 al Judecătoriei Piteşti, în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 2489 din 10 decembrie 2003 şi, cu toate acestea, a semnat-o în fals pe colega sa, B.M. de la aceeaşi instanţă, lăsând să se înţeleagă că aceasta a pronunţat în realitate hotărârea menţionată mai sus.
De asemenea, s-a arătat că, după preluarea dosarului de către judecătorul A.G., toate actele au fost semnate de B.I. în numele colegei sale B.M., inclusiv sentinţa pronunţată în cauză.
Petiţionarul a pretins că în felul acesta magistratul B.I. i-a favorizat pe inculpaţii B.P. şi B.M. chemaţi în judecată într-o plângere prealabilă pentru infracţiunile de ameninţare, insultă şi calomnie, prevăzute de art. 193, 205 şi 206 C. pen.
Prin rezoluţia din 27 iunie 2005 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. 181/P/2005, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, reţinându-se că magistratul B.I. nu a săvârşit nici o faptă cu caracter penal.
După efectuarea actelor premergătoare corespunzătoare, a rezultat că procesul penal care a făcut obiectul dosarului nr. 5288/2003 al Judecătoriei Piteşti a fost instrumentat mai întâi de judecătorul A.G. şi apoi de judecătorul B.M., care a şi pronunţat sentinţa penală nr. 2489 din 10 decembrie 2003, prin care s-a dispus achitarea inculpaţilor B.M. şi B.P. din Piteşti, în legătură cu infracţiunile menţionate mai sus.
Prin urmare, s-a stabilit că magistratul B.I. nu a participat la judecarea acestei cauze.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul A.L., care a susţinut că nu s-au efectuat probele necesare pentru elucidarea cauzei şi astfel s-a dispus nejustificat neînceperea urmăririi penale.
Analizând actele dosarului şi motivele invocate de petiţionar s-a constatat că plângerea nu este întemeiată, întrucât actele premergătoare efectuate de procuror au stabilit că judecătorul B.I. de la Judecătoria Piteşti nu a instrumentat niciodată dosarul penal nr. 5288/2003 al instanţei şi deci nu era posibil să semneze, în numele şi pentru colegul său, titular al dosarului, hotărârea care a fost adoptată şi celelalte lucrări anterioare.
În aceste condiţii, s-a apreciat corect că o expertiză grafologică ar fi inutilă din moment ce s-a stabilit indubitabil că magistratul acuzat în această cauză nu a îndeplinit nici un act în dosarul menţionat mai sus.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul A.L., reiterând criticile din plângere şi de la judecata în fond a plângerii.
Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Instanţa de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a reţinut în mod corect că intimata nu a participat în calitate de judecător la nici unul dintre termenele acordate în dosarul penal nr. 5288/2003 al Judecătoriei Piteşti şi nici nu a pronunţat sentinţa penală nr. 2489 din 10 decembrie 2003, situaţie de fapt stabilită pe baza înscrisurilor din dosar, coroborate cu notele din caietul grefierului şi cu declaraţiile acestuia. Intimata B.L. a participat în calitate de judecător al cauzei la primul termen de judecată fixat în cererea de revizuire a sentinţei penală sus menţionată, însă ulterior s-a abţinut datorită reclamaţiilor petentului.
Ca atare, întrucât faptele reclamate nu există, procurorul şi apoi instanţa de fond au apreciat în mod corect că proba cu expertiza grafologică, având ca obiectiv compararea semnăturilor de pe înscrisurile menţionate cu semnătura reală a intimatei, este inutilă.
Pentru toate aceste considerente, s-au văzut şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, a obligat recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 390/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 480/2006. Penal → |
|---|
