ICCJ. Decizia nr. 366/2006. Penal
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 366 din 20 ianuarie 2006
Prin sentinţa penală nr. 104/ F din 31 august 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul D.G. şi a obligat pe condamnat la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa de fond analizând materialul probator administrat în cauză a concluzionat că nu sunt îndeplinite cerinţele legii, respectiv prevederile art. 453 lit. a), raportat la art. 455 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul D.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei respingeri a cererii de întrerupere, acesta susţinând că sunt îndeplinite cerinţele legii şi boala de care suferă îl pune în imposibilitate de a executa în continuare pedeapsa.
Prin Decizia penală nr. 751/ A pronunţată în Şedinţa publică din 5 octombrie 2005 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
Instanţa de apel a reţinut că în cauză a fost administrată proba cu expertiza medico-legală care a concluzionat că afecţiunile de sănătate ale condamnatului pot fi tratate în reţeaua sanitară a A.N.P., nerezultând (şi nici condamnatul nu a produs dovezi) că există vreun impediment în tratarea afecţiunilor în reţeaua sanitară a A.N.P. S-a concluzionat că, prin hotărârea pronunţată, instanţa de fond nu a încălcat dispoziţiile legale, fiind respectate şi cerinţele C.E.D.O.
Împotriva hotărârilor pronunţate a declarat recurs condamnatul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că recurentul suferă de boli care nu pot fi tratate în sistemul penitenciarelor.
Recursul nu este fondat.
Condamnatul şi-a fundamentat cererea de întrerupere a executării pedepsei pe dispoziţiile art. 453 lit. a), raportat la art. 455 C. proc. pen.
Potrivit acestui text de lege, în cazul în care se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa, executarea pedepsei se întrerupe până când condamnatul se va găsi în situaţia de a putea executa pedeapsa.
În mod corect instanţele au concluzionat că nu sunt îndeplinite cerinţele legale pentru a fi admisă cererea, deoarece expertiza medico-legală a stabilit că petentul – condamnat suferă de mai multe afecţiuni de sănătate, dar acestea pot fi tratate în reţeaua sanitară a A.N.P., cu respectarea indicaţiilor terapeutice.
Instanţele au reţinut că nu sunt încălcate cerinţele art. 3 din C.E.D.O., înlăturând apărarea condamnatului, ca urmare a analizei probelor administrate în cauză.
Toate aceste considerente atrag concluzia că hotărârile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice şi în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) va fi respins recursul ca nefondat.
În temeiul art. 192 (2) C. proc. pen., a fost obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 280/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 390/2006. Penal → |
|---|
