ICCJ. Decizia nr. 205/2006. Penal
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 205 din 13 ianuarie 2006
Prin sentinţa penală nr. 65 din 9 februarie 2005, Tribunalul Galaţi, conform art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului Ş.C.C. din infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.
În baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ş.C.C. la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata executării pedepsei.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 septembrie 2002 la 14 octombrie 2002.
Conform art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 şi urm. C. civ., a obligat pe inculpatul Ş.C.C. la plata către C.F., C.S., C.M. şi C.F., moştenitorii părţii civile decedate C.E. a sumei de 60.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi a sumei de 100.000.000 lei cu titlu de daune morale.
A respins, ca nefondate, celelalte pretenţii civile formulate.
A obligat pe inculpatul Ş.C.C. la plata sumei de 18.078.710 lei către C.A.S. Galaţi.
Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul Ş.C.C. la plata sumei de 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
În fapt, s-a reţinut, că în ziua de 10 septembrie 2002, inculpatul Ş.C.C., împreună cu martorul R.Şt.T., au preluat diverse bunuri din depozitul SC P.C. SRL Brăila, pe care le-au încărcat în autoturismul Dacia urmând să le distribuie la diferite magazine mixte de pe raza municipiului Galaţi.
Pe drum, cei doi s-au oprit la SC R. unde inculpatul a consumat o bere, un pahar cu gin şi apă tonică. În continuare s-au îndreptat spre SC R.W., autoturismul fiind condus de către inculpatul Ş.C.C.
Fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, inculpatul a condus autoturismul cu viteză şi în momentul în care a ajuns în apropierea SC R.W. SRL Galaţi, a trebuit să frâneze brusc pentru a opri. În acest mod s-a declanşat un „nor de praf" stârnind o reacţie de nemulţumire în rândul persoanelor, care consumau băuturi alcoolice pe terasă.
În timp ce descărca marfa comandată de patronul societăţii, inculpatul Ş.C.C. a avut o altercaţie cu persoana vătămată V.I. zis B. În continuare, fiind supărat pe cele întâmplate, inculpatul a început să o trântească pe aceasta de gardul terasei şi să o tragă de haine.
De pe terasă a strigat persoana vătămată V.C., care i-a spus inculpatului să-l lase în pace pe prietenul său, V.I.
Inculpatul s-a enervat, în urma intervenţiei persoanei vătămate V.C. şi a fugit pe terasă spre masa unde se afla aceasta, pentru a se răzbuna.
În aceste împrejurări inculpatul a lovit-o cu pumnii pe persoana vătămată V.C. în zona feţei. Aceasta a ripostat lovindu-l pe inculpat în zona toracică. Au intervenit mai mulţi consumatori de pe terasă împreună cu martorul R.Şt.T., care au venit să-i despartă pe cei doi.
Deşi martorul R.Şt.T. a încercat să-l conducă pe inculpat de pe terasă spre maşină, acesta a refuzat întrucât dorea să o mai lovească pe persoana vătămată V.C.
În timp ce inculpatul şi persoana vătămată discutau în contradictoriu, în apărarea acesteia din urmă a intervenit partea vătămată C.E.
Partea vătămată s-a ridicat de la masă, s-a îndreptat spre inculpat, l-a prins cu mâinile de gât şi a încercat să-l împingă de pe terasă. Ulterior, inculpatul a reuşit să scape din mâinile părţii vătămate, s-a retras şi a afirmat că vrea să se bată cu partea vătămată.
În timp ce partea vătămată era imobilizată de un grup de consumatori, în apropierea inculpatului a venit persoana vătămată V.C. care l-a lovit cu o sticlă în zona capului.
Ulterior inculpatul s-a îndreptat spre partea vătămată fiind foarte nervos şi a lovit-o cu pumnul în zona feţei.
Ca urmare a loviturii primite, partea vătămată C.E. a căzut, iniţial cu spatele pe o masă din material plastic, alunecând spre pardoseala de ciment, lovindu-se violent cu capul de aceasta şi suferind leziuni care i-au pus în primejdie viaţa.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi care a solicitat admiterea apelului declarat şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., desfiinţarea în parte a sentinţei penale nr. 65 din 9 februarie 2005 pronunţată de Tribunalul Galaţi doar în ceea ce priveşte latura penală a cauzei şi, în rejudecare, să se aplice inculpatului o pedeapsă în limite legale, înlăturând circumstanţele atenuante reţinute în favoarea acestuia.
Împotriva aceleiaşi hotărâri a declarat apel inculpatul Ş.C.C. criticând-o ca fiind nelegală sub aspectul pedepsei aplicate însă pentru alte motive decât cele invocate de parchet. A solicitat achitarea sa conform art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., raportat la art. 44 alin. (3) C. pen., întrucât la data de 10 septembrie 2002, i-a aplicat o singură lovitură victimei care s-a dezechilibrat, pe fondul consumului de alcool, a căzut şi s-a lovit la cap. Inculpatul a apreciat că a acţionat în stare de legitimă apărare, apărându-se de un atac material, imediat, injust nu numai al victimei ci şi al prietenilor acesteia. În acest context a solicitat admiterea apelului în sensul achitării.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 370/ A din 21 septembrie 2005, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi în consecinţă a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 65 din 9 februarie 2005 a Tribunalului Galaţi numai în ceea ce priveşte latura penală a cauzei şi în rejudecare:
A condamnat pe inculpatul Ş.C.C., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 76 alin. (2) C. pen.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 septembrie 2002 la 14 octombrie 2002.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul Ş.C.C.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul Ş.C.C. reiterând motivele invocate în faţa instanţei de apel şi solicitând achitarea conform art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., raportat la art. 44 alin. (3) C. pen.
Recursul este fondat.
Apărarea formulată de inculpat nu poate fi reţinută. În primul rând lovirea inculpatului de către persoanele aflate la terasă nu constituie un atac, de vreme ce agresiunea a fost pornită de către inculpat, iar lovirea sa de consumatori era justificată pentru împiedicarea continuării atitudinii agresive.
În consecinţă, intervenţia victimei C.E. şi chiar a persoanei vătămate V.C. nu reprezintă un atac în sensul art. 44 alin. (2) C. pen., ci un răspuns la agresiunea inculpatului faţă de celelalte persoane, tocmai în scopul aplanării conflictului.
În al doilea rând, trebuie observat că legitima apărare presupune declanşarea unei stări de spirit, a unui mecanism de autoapărare instinctivă, în condiţiile în care se atentează la valorile sociale prevăzute de lege. Ori reacţia inculpatului nu se încadrează în acest mecanism, neexistând o relaţie strictă de determinare, un raport de cauzalitate în sensul cerut de lege între acţiunile consumatorilor şi victimei şi riposta inculpatului.
Aşa-zisul „atac" al victimei a fost precedat de atitudinea agresivă a inculpatului faţă de alte două persoane aflate pe terasa barului, de încercările consumatorilor de a-l îndepărta din locul respectiv şi de dorinţa exprimată de inculpat de a se bate.
De asemenea, aşa zisul „atac" invocat de inculpat nu a pus în pericol grav persoana acestuia, care să implice producerea unui rău ireparabil sau greu de reparat.
Trebuie avut în vedere că toate persoanele agresate de inculpat erau persoane în vârstă, care consumaseră anumite cantităţi de băuturi alcoolice şi care au avut o atitudine paşnică încercând să aplaneze conflictul şi să stopeze atitudinea violentă a inculpatului.
În aceste condiţii, corect instanţa de apel, a stabilit că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 44 alin. (2) C. pen. şi nu se impune achitarea inculpatului în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.
Examinând actele şi lucrările dosarului se constată că instanţa de apel (Curtea de Apel Galaţi) a încadrat juridic corect fapta săvârşită de inculpat dar nu a dat suficientă eficienţă circumstanţei atenuante aplicându-i acestuia o pedeapsă prea mare în raport de împrejurările în care s-a săvârşit fapta şi de persoana inculpatului care se află la primul contact cu rigorile legii penale.
De asemenea, se constată că instanţa nu a dat suficientă semnificaţie juridică circumstanţei atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., având totuşi în vedere că cel vinovat de declanşarea incidentului a fost inculpatul prin conduita sa.
De altfel, inculpatul nerecidivist a avut o conduită bună înainte de săvârşirea infracţiunii lucrând ca şofer la SC P.C. SRL Brăila iar în cursul procesului a dat dovadă de sinceritate recunoscând şi regretând comiterea faptei, aspecte cărora instanţa nu le-a acordat o suficientă juridică nereducând corespunzător pedeapsa aplicată inculpatului.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte a admis recursul declarat de inculpat şi a redus pedeapsa aplicată acestuia apreciind că pedeapsa astfel individualizată a corespuns criteriilor de individualizare cuprinse în art. 52 C. pen., s-a realizat scopul preventiv educativ general şi special al pedepsei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 203/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1497/2006. Penal → |
|---|
