ICCJ. Decizia nr. 325/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1077/ F din 7 septembrie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de condamnatul D.C., cu privire la sentința penală nr. 310/1999 a Tribunalului București, secția I penală.
Condamnatul, în motivarea contestației, a arătat că a fost condamnat pentru furt calificat cu consecințe deosebit de grave, iar ulterior rămânerii definitive a hotărârii, au fost modificate dispozițiile art. 146 C. pen., respectiv cuantumul prejudiciului în cazul consecințelor deosebit de grave.
Prin sentința penală nr. 310 din 8 iunie 1999 a Tribunalului Galați, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 379 din 5 octombrie 2000 a Curții Supreme de Justiție, petentul D.C. a fost condamnat, la o pedeapsă de 11 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 108 - art. 209 alin. (1) lit. a), i) și g) și alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. c) C. pen.
Instanța pentru a pronunța această hotărâre a apreciat că nu se justifică reducerea pedepsei în condițiile în care petentul este cunoscut cu antecedente penale, a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat la 11 ani închisoare în formă continuată, în condițiile agravantei prevăzute de art. 75 C. pen.
împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul D.C., prin care solicită desființarea acesteia și, pe fond, admiterea contestației și reducerea pedepsei de 11 ani închisoare.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 761/ A din 7 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru avocatul din oficiu, care se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul D.C., reiterând motivele din apel.
Recursul este nefondat.
Este adevărat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15 C. pen., pentru a putea analiza cererea condamnatului, dar pentru a se aplica dispozițiile art. 146 C. pen., instanța trebuia să țină cont de infracțiunea săvârșită, de persoana acestuia, de conduita sa în timpul executării și de timpul cât a executat din pedeapsă.
Or, infracțiunea săvârșită de condamnat a fost în formă continuată și în condițiile agravantei prevăzută de art. 75 C. pen. Totodată se constată că acesta este cunoscut cu antecedente penale, iar pedeapsa la care este condamnat este rezultată în urma contopirii a două pedepse anterioare.
Pentru aceste considerente, înalta Curte apreciază că recursul este nefondat și va fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
A obligat pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 293/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 391/2006. Penal → |
|---|
