ICCJ. Decizia nr. 391/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 591, pronunțată la 26 octombrie 2004, în dosarul nr. 3789/2004, Tribunalul Prahova, secția penală (investit ca instanță de fond după un prim ciclu procesual încheiat printr-o casare cu trimitere), procedând la rejudecarea inculpatei O.M. a condamnat-o pe acesta, la 10 ani de închisoare și 5 ani de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., pentru săvârșirea, în perioada 12 august 1998 - 21 august 1999, a infracțiunii de înșelăciune definită de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., în formă continuată prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Prin aceeași sentință:
- s-a procedat la contopirea, conform art. 36 alin. (1) și respectiv a art. 34 lit. b) C. pen., a pedepsei amintite cu o alta de 2 ani și 6 luni de închisoare aplicată prin sentința penală (definitivă) nr. 108 din 7 aprilie 2000 a Tribunalului Maramureș, reținându-se că inculpata urma să execute 10 ani de închisoare, fiindu-i de asemenea interzise, pe timp de 5 ani, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.;
- s-a aplicat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP);
- a fost menținută starea de arest a inculpatei și
- s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada cuprinsă între 10 august 2000 și 26 aprilie 2005 în care aceasta s-a aflat în stare de arest preventiv.
în ceea ce privește latura civilă a cauzei instanța s-a pronunțat în sensul obligării inculpatei, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.E. SRL București la plata:
- către partea civilă R.A.A.N., sucursala de I.T.O.N. (R.A.A.N. - S. fostă "R.A.A.N. - C.") a sumei de 1 807 300 000 lei;
- către partea civilă I. București a sumei de 532 406 000 lei, iar
- către partea civilă SC S.G. SA București a sumei de 2.000.000.000 lei.
O altă obligație, având ca obiect suma de 1 248 506 979 lei, datorată părții civile SC S.R. SA Câmpina, a fost stabilită prin sentință în sarcina inculpatei, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC U.M. București.
Referitor la toate aceste obligații de plată s-a prevăzut că, pe lângă sumele menționate expres, inculpata și părțile civilmente responsabile datorează "dobânda legală calculată conform O.G. nr. 9/2000", dispunându-se în același timp ca, după rămânerea definitivă, o copie a sentinței să fie comunicată către R.C.B.
Totodată instanța a luat act că SC P. SRL Constanța și SC S.I. SA București nu s-au constituit părți civile în cauza de față, dispunând, de asemenea, obligarea inculpatei, în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata către stat a cheltuielilor judiciare în valoare de 15.000.000 lei.
întrucât împotriva sentinței au declarat apel inculpata O.M. și partea civilă R.A.A.N., sucursala de I.T.O.N. (R.A.A.N. - S.I.T.O.N.) cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția penală, cu numărul de dosar 10090/2004.
Prin decizia penală nr. 174 dată la 26 aprilie 2005 instanța astfel sesizată s-a pronunțat în sensul respingerii, ca nefondat, a apelului inculpatei în legătură cu care s-a menținut starea de arest preventiv și s-a procedat la actualizarea perioadei arestării preventive deduse din pedeapsă.
De asemenea, s-a luat act de retragerea, la 1 martie 2005, a apelului declarat de partea civilă R.A.A.N. - S.
Prin decizia instanței de apel s-a dispus obligarea inculpatei și a părții civile R.A.A.N. - S. la plata către stat a cheltuielilor judiciare în valoare de 1.000.000 lei și respectiv 300 000 lei.
Pentru a pronunța aceste hotărâri, instanța de fond și cea de apel au reținut mai întâi că în perioada 1995 - 1998 inculpata O.M. a înființat patru societăți comerciale în care a avut atât calitate de asociat cu aport majoritar cât și pe acea de "administrator cu puteri depline":
- SC M.S.I. SRL
- SC H.C.S. SRL
- SC G.E. SRL și
- SC U.M.N. SRL
S-a subliniat, de asemenea că, potrivit prerogativelor de care dispunea, inculpata
- "a coordonat întreaga activitate a societăților și a avut specimen de semnătură în bancă",
- iar "pentru desfășurarea unor activități de comerț _ a împuternicit angajați ai societăților sale sau alte persoane".
în același context s-a reținut că între 12 august 1998 și 21 august 1999 O.M. a comis mai multe acte infracționale a căror expunere a fost sistematizată în șapte secțiuni după cum urmează:
I. La 29 ianuarie 1999 SC S.R. SA Câmpina a livrat către SC U.M. București cantitatea totală de 1003,480 tone de combustibil industrial tip M.
Conform clauzelor contractuale convenite între reprezentanții celor două societăți la 17 februarie 1999 și respectiv la 1 martie 1999 SC S.R. SA a introdus la plată filele cec seria C 003 numărul 00351357 pentru suma de 365 676 140 lei reprezentând contravaloarea TVA și nr. 00351356 pentru suma de 1 662 164 272 lei reprezentând contravaloarea produsului livrat.
Cele două documente semnate de inculpată au fost refuzate la plată de către B.R.D. - oraș Victoria "pentru lipsă totală de disponibil în cont, cu motivarea suplimentară că SC U.M. București se află în interdicție bancară.
Debitul astfel creat a fost asumat în scris de inculpată printr-un angajament de plată însoțit de o cerere de eșalonare a datoriei.
Constituirea în cauză a SC S.R. SA Câmpina ca parte civilă numai pentru 1 216 749 809 lei (la care se adaugă dobânda legală) se explică prin aceea că o parte a debitului a fost acoperită de SC S.G. SA București, cu care inculpata avea relații de afaceri.
II. în urma unor negocieri desfășurate la 17 septembrie 1998 și respectiv la 27 octombrie 1998 SC G.E. a preluat de la partea civilă sucursala de I.T.O.N. a R.A.A.N. Măgurele (R.A.A.N. S.) ordine de compensare R. în valoare de 1.300.000.000 lei și de 1.000.000.000 lei.
în vederea plății prețurilor convenite de către părțile contractante societatea cumpărătoare a emis patru file cec semnate de inculpată, după cum urmează:
- fila cec seria K 036 nr. 0006010 pentru suma de 50.000.000 lei, scadentă la 7 octombrie 1998;
- fila cec seria K 036 nr. 0006011 pentru suma de 800.000.000 lei, scadentă la 17 octombrie 1998;
- fila cec seria K 036 nr. 0006014 pentru suma de 500.000.000 lei scadentă la 25 noiembrie 1998 și ‚
- fila cec seria K 036 nr. 0006015 scadentă la 30 noiembrie 1998.
întrucât nici una dintre aceste file cec nu avea acoperire bancară, pentru a evita introducerea lor în plată, inculpata a negociat ulterior cu conducerea părții civile mai multe modalități alternative de acoperire a debitului, ajungându-se în cele din urmă la restituirea uneia dintre acele file cec precum și la emiterea unui bilet la ordin la ordin semnat și ștampilat de O.M. în calitate de administrator al SC M.S.I. SRL București.
în cauză s-a reținut că nici în această ultima modalitate nu a avut loc o acoperire a debitului, biletul la ordin fiind refuzat la plată la 6 august 1999 când, fiind introdus în bancă, s-a constatat că nici societatea emitentă nu dispunea disponibil în cont, aspect pe care inculpata îl cunoscuse încă de la întocmirea emiterea respectivului instrument de plată.
III. La 14 august 1998 a fost emisă fila cec seria A 029 nr. 00003286 în valoare de 200.000.000 lei, completată și semnată de O.M. în calitate de administrator al SC M.S.I. SRL, societate despre care inculpata știa că nu are sume disponibile în cont.
Ulterior respectiva filă a fost pusă la dispoziția martorului N.M. spre a fi utilizată de acesta în raporturile contractuale pe care SC R.P. SRL, în care era asociat, le avea cu SC P. SRL Constanța.
La 20 august 1998 fila cec menționată a fost refuzată la plată pentru lipsă de disponibil, prejudiciul de 200.000.000 lei fiind acoperit ulterior prin acceptarea de către SC P. SRL Constanța, la 18 septembrie 1998 a unor ordine de plată C.
IV. La 16 octombrie 1998 a fost emisă fila cec seria K 036 nr. 0006003 în valoare de 2.000.000.000, completată și semnată de O.M. în calitate de administrator al SC G.E. SRL București, societate despre care inculpata știa că nu are sume de bani în cont.
Respectiva filă a fost pusă la dispoziția martorului T.Șt. în schimbul a 20 de ordine de compensare primite anterior de la acesta și pe care inculpata le-a folosit pentru stingerea altor datorii față de diverși parteneri de afaceri.
întrucât nu avea cunoștință despre faptul că fila cec nu are acoperire T.Șt. a folosit-o ulterior în raporturile sale contractuale cu SC T.M. SA, societate comercială care la 25 noiembrie 1998 a efectuat formele de încasare, plata fiind refuzată însă de E. București pentru considerentul deja amintit., al lipsei de disponibilități.
Cu aceeași ocazie entitatea bancară a făcut cunoscut că fila cec făcea parte dintr-un set de documente bancare anulate și că SC G.E. SRL se afla în interdicție bancară.
Constituirea SC T.M. SA ca parte civilă pentru numai jumătate din valoarea filei cec a fost explicată prin aceea că diferența de 1.000.000.000 lei a fost acoperită din proprie inițiativă de T.Șt., care a utilizat alte resurse proprii în momentul în care a luat cunoștință despre lipsa de acoperire a instrumentului de plata întocmit de inculpată.
V. în perioada octombrie - decembrie 1998, inculpata a primit de la I.P.S.U.L. (I.P.R.O.L.A.M.) ordine de compensare în valoare de peste 800.000.000 lei care au fost vândute ulterior sub valoarea lor nominală, sumele obținute fiind folosite pentru acoperirea altor debite.
în cadrul raporturilor contractuale astfel stabilite cu I.P.R.O.L.A.M., o parte a debitului, 337.000.000 lei, a fost acoperită prin plata în numerar.
Aparent în același scop au fost emise și:
- fila cec seria K 036 nr. 0006022 din 18 decembrie 1998, pentru suma de 125.000.000 lei;
- fila cec seria K 036 nr. 0006024 din 20 decembrie 1998, pentru suma de 84.000.000 precum și
- două bilete la ordin în valoare totală de 310.000.000 lei.
Aceste instrumente de plată au fost completate și semnate de O.M. în calitate de administrator al SC G.E. SRL București, societate despre care inculpata știa că nu are sume de bani în cont și că se afla în interdicție bancară.
Ulterior inculpata a acționat pentru a evita introducerea în plată a respectivelor documente acceptând în schimb încheierea, la 28 ianuarie 1999, a unui contract angajament prin care se obliga să plătească în favoarea I.P.R.O.L.A.M. suma de 494.000.000 lei precum și penalități de întârziere de 38 406 000 lei
în cadrul aceleiași înțelegeri documentele inițiale de plată au fost restituite inculpatei, iar O.M. a întocmit și semnat alte trei bilete la ordin pentru suma totală de 532 406 000 lei.
La datele scadenței lor, 15 februarie și 26 februarie 1999, și aceste bilete la ordin au fost refuzate la plată, aspect invocat de I.P.R.O.L.A.M. ca temei al constituirii sale ca parte civila pentru suma de 532.000.000 lei.
VI. La 16 noiembrie 1998 SC G.E. SRL a preluat de la SC C. SRL ordinele de compensare:
- seria 0357115 în valoare de 25.000.000 lei;
- seria 0531894 în valoare de 50.000.000 lei și
- seria 0531893 în valoare de 50.000.000 lei
Aceste ordine au fost valorificate de inculpată sub valoarea lor nominală, iar sumele obținute au fost utilizate în scopul acoperirii altor debite.
în derularea raporturilor contractuale astfel stabilite cu SC C. SRL, la 16 decembrie 1998 a fost emisă fila cec seria K 036 nr. 0006059 în valoare de 125.000.000, completată și semnată de O.M. în calitate de administrator al SC G.E. SRL București, societate despre care inculpata știa că nu are sume de bani în cont, figurând în interdecție bancară.
în urma refuzării la plată a acelei file cec intervenite la 12 ianuarie 1999, inculpata a negociat cu SC C. SRL alte condiții de plată prin care își asuma obligația de a restitui și un alt debit, al SC R.P. SRL București.
Conform noii înțelegeri la 29 ianuarie 1999 SC G.E. SRL, reprezentată de O.M., s-a obligat să plătească în total respectivei creditoare 213.575.000 lei, valoare pentru care inculpata a întocmit și semnat un bilet la ordin.
După împlinirea scadenței și acest bilet la ordin a fost refuzat la plată tot pe considerentul totalei inexistențe în cont a unor disponibilități.
VII. într-o manieră identică O.M. s-a prevalat și de calitatea sa de administrator al SC M.S.I. SRL București, societate despre care știa, de asemenea, că nu are sume de bani în cont.
Cu toate acestea inculpata a completat și semnat filele cec
- seria A029 nr. 00003282 din 12 august 1998 pentru suma de 100.000.000 lei și
- seria A 029 nr. 0003290 din 15 septembrie 1998 pentru suma de 47.000.000 lei.
Aceste file cec au fost predate către SC S.I. SRL Agapia în contul prețului pentru o cantitate e material lemnos, ulterior, fiind refuzate la plată.
întrucât în cele din urmă debitul de 147.000.000 astfel creat a fost plătit în alte modalități SC S.I. SRL Agapia nu s-a mai constituit parte civilă.
în legătură cu această dinamică infracțională în considerentele sentinței și ale deciziei s-a reținut că ea corespunde calificării juridice reflectate în dispozitivul hotărârii primei instanțe.
în plus instanța de apel a analizat, înlăturându-le, apărările formulate de inculpată în respectiva cale de atac și prin care se susținea în esență:
- lipsa sa de vinovăție,
- responsabilitatea pe care alte persoane ar fi avut-o în comiterea faptelor infracționale ori
- greșita individualizare a pedepsei.
împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs în termen legal inculpata O.M., cauza fiind ulterior înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cu numărul de dosar 2830/2005.
Expunerea motivelor de recurs a avut loc în principal odată cu declarația de recurs expediată prin poștă la 17 iunie 2005.
O prima critica astfel formulată a vizat presupusa omisiune a instanțelor de a da eficiență circumstanțelor reale ale cauzei, aspect despre care s-a afirmat că atrage incidența în cauză a motivului legal de recurs prevăzut de art. 3859pct. 10 C. proc. pen.
în acest sens s-a susținut de către recurentă că în speță nu a fost luate în considerare "implicarea altor persoane incluzând reprezentanții părților civile și a martorilor T.Șt. și N.M." și nici concluziile unei expertize contabile care atesta că prejudiciul cauzat se situează "la jumătate din suma reținută de către instanța de judecată".
De asemenea, hotărârile instanțelor de fond și de apel au fost criticate și în considerarea motivului legal de recurs definit de art. 3859pct. 12 C. proc. pen., afirmându-se că fapta reținută în sarcina recurentei nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.
în legătură cu acest aspect s-a argumentat că probele administrate confirmă că O.M. nu a acționat cu vinovăție, deoarece nu a avut intenția de a înșela, neexistând deci latura subiectivă a respectivei infracțiuni.
în subsidiar au fost din nou evocate concluziile expertizei contabile relevându-se că vinovăția recurentei nu putea fi reținută în nici un caz pentru un prejudiciu mai mare decât cel calculat de către expert.
O altă critică a vizat modul de individualizare a pedepsei afirmându-se că această operațiune a fost făcută cu încălcarea art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în special prin omisiunea instanțelor de a lua în considerare circumstanțele atenuante care operează în favoarea sa, motiv de recurs întemeiat în drept pe dispozițiile art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
O reiterare motivelor de recurs inițiale a fost ulterior inserată, într-o formă aproape identică și în notele scrise depuse de apărătorii recurentei la 15 decembrie 2005 în dosarul de recurs.
De asemenea, prin două memorii depuse personal de recurentă în dosarul de recurs respectivele motive au fost argumentate printr-o analiză amănunțită a probelor și a situației de fapt reflectate de acestea.
în ceea ce le privește intimatele părți responsabile civilmente SC G.E. SRL și SC M.S. SRL și intimatele părți civile nu au exprimat în scris pct. lor de vedere privind recursul declarat în cauză și nici nu au participat la dezbaterile asupra acestuia.
Recursul este fondat.
în acest sens, Curtea constată că instanțele au făcut o analiză aprofundată și detaliată a probelor care atestă indubitabil că inculpata a acționat cu vinovăție.
în mod special sunt de amintit:
- evocarea rezultatelor percheziției imobiliare care a identificat la domiciliul acesteia corespondența prin care O.M. era atenționată asupra situației de interdicție bancară a societăților comerciale pe care le administra precum și
- persistența sa în emiterea de noi cecuri sau bilete la ordin fără acoperire pentru a prelungi inducerea în eroare a unor parteneri de afaceri care protestau constatând că fuseseră înșelați cu astfel de mijloace de plată.
Așa fiind, nu poate fi primită critica referitoare la pretinsa lipsă de vinovăție a inculpate cât privește infracțiunea de înșelăciune, aspect care face inaplicabile în speță prevederile art. 3859pct. 12 C. proc. pen.
Pretinsa omitere de către instanțe a concluziilor expertizei contabile efectuate în cauză este, de asemenea, irelevantă în contextul motivării date recursului și care nu vizează latura civilă.
în această ordine de idei este de observat că în speță inculpata nu a contestat valorile pentru care s-a reținut că fuseseră emise instrumentele de plată lipsite acoperire, majoritatea respectivelor înscrisuri fiind de altfel găsite în cursul urmăririi penale, aspect care a permis o corectă încadrare a faptelor comise, încadrare asupra căreia concluziile expertizei nu pot avea nici o influență.
Nici celelalte argumente aduse de recurentă în susținerea motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 3859pct. 10 C. proc. pen., nu sunt fondate.
Ar fi fost de exemplu irațional ca în cauză să se accepte susținerile inculpatei potrivit cărora societățile comerciale creditoare au achiesat la plățile formale, prin instrumente bancare lipsite de acoperire, iar probele administrate în cauză, minuțios evocate în fond și în apel, nu confirmă nici ele o astfel de ipoteză neverosimilă.
în plus motivarea sentinței și mai ales a deciziei date în apel conțin analize riguroase ale unor aspecte juridice conexe, analize care justifică și concluzia conform căreia natura ilicită a unora dintre operațiunile comerciale, pentru care s-au emis instrumente de plată fără acoperire, nu este susceptibilă de a determina o altă calificare a activității infracționale imputabile inculpatei.
Pe de altă parte, Curtea constată că deși nu justifică critica fundamentată pe prevederile art. 3859pct. 10 C. proc. pen., aceste aspecte oferă temei pentru o reanalizare a individualizării pedepsei, în considerarea art. art. 3859pct. 14 din același cod.
în acest sens, Curtea are în vedere că evaluarea pericolului social al activității infracționale ar fi trebuit să țină seama într-o mai mare măsură de natura operațiunilor comerciale amintite, cu referire la acelea care aveau ca obiect cedarea, contra unei plăți viitoare, a unor ordine de compensare tip R. - C.
Este de amintit că, potrivit legii, respectivele ordine nu erau destinate a fi negociate în modalitatea arătată astfel încât în speță riscul comercial major a fost asumat de societățile administrate de inculpată, fiind de necontestat că valorificarea ulterioară a ordinelor de compensare nu s-a putut face decât sub valoarea lor nominală.
Necontestat este însă și faptul că respectivele sume nu au fost folosite în investiții riscante, ci exclusiv pentru acoperirea debitelor față de alți parteneri de afaceri, aspect care demonstrează că, dincolo de încălcarea manifestă a legii, inculpata a avut ca scop o reechilibrare financiară a societăților comerciale pe care le administra.
Acest mobil precum și sinceritatea deplină a inculpatei din cursul procesului, și care a facilitat considerabil deslușirea situației de fapt și a raporturilor juridice deduse judecății, se adaugă lipsei sale de antecedente penale, aspect care justifică în principiu aplicarea în cauză a prevederilor art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen.
Nu în ultimul rând, Curtea apreciază că în abordarea menționată pedeapsa aplicată inculpatei ar răspunde de o manieră optimă și cerințelor art. 52 și art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), privind scopul pedepsei și criteriile de individualizare a acesteia.
Așa fiind, Curtea urmează a face aplicarea art. 3859pct. 14 și a art. 38515 pct. 2 C. proc. pen., în sensul admiterii recursului și al casării deciziei atacate precum și a sentinței, exclusiv cu privire la individualizarea pedepsei.
Pentru considerentele deja expuse se va proceda la descontopirea pedepselor hotărâtă prin sentință precum și la reindividualizarea celei stabilite pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5), raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în legătură cu care se va face aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.
De asemenea, se va dispune recontopirea respectivei pedepse, conform art. 34 lit. b) și art. 36 C. pen., cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 108 din 7 aprilie 2000 a Tribunalului Maramureș.
Având în vedere că în cauza de față O.M. s-a aflat în stare de reținere și apoi de arest preventiv între 10 august 2000 la 20 octombrie 2005, Curtea va face aplicarea art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deducând acea perioadă din pedeapsa rezultantă și reținând totodată că în prezent inculpata este arestată în altă cauză.
Totodată au fost menținute celelalte dispoziții ale instanțelor.
| ← ICCJ. Decizia nr. 325/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 274/2006. Penal → |
|---|
