ICCJ. Decizia nr. 401/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 452 din 1 iunie 2004, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul P.V., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 7 alin. (3) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 65 C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de 100 Euro sau echivalentul în lei la cursul B.N.R. din ziua plății.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, că la data de 20 august 2003, inculpatul P.V., agent șef de poliție la Postul de Poliție Valea Seacă, județul Iași, a fost surprins în flagrant în momentul primirii sumei de 600 Euro de la G.C., denunțător, în scopul de a interveni la membrii comisiei de examen din cadrul P.R. pentru obținerea de către acesta a permisului de conducere auto.
Anterior acestei date, în luna mai 2003, inculpatul s-a întâlnit cu denunțătorul în comuna Lespezi și s-a oferit să-l ajute în vederea obținerii permisului de conducere prevalându-se de influența pe care ar avea-o asupra celor ce făceau parte din comisia de examen, în schimbul sumei de 300 Euro.
întrucât G.C. a plecat să lucreze în Italia, inculpatul a primit prin rudele acestuia suma de 300 Euro și dosarul cu actele necesare, pe care le-a păstrat până în august 2003.
La revenirea în țară, G.C. s-a interesat dacă problema fost rezolvată de inculpat, iar acesta i-a răspuns că dosarul este la Poliția Rutieră, dar trebuie să se prezinte personal pentru susținerea examenului.
întrucât termenul de valabilitate al actelor medicale era expirat, G.C. a cerut restituirea celor 300 Euro și a dosarului, dar a fost restituită suma de 100 Euro, inculpatul motivând că a avut cheltuieli cu drumurile.
Cu această ocazie însă, i-a mai solicitat 1000 Euro, în același scop, pentru a influența pe polițiștii din S.R.
întrucât a apreciat că această sumă este prea mare, G.C. a denunțat fapta S.T.I. al P.N.A., care au organizat flagrantul, asupra inculpatului găsindu-se 600 Euro și dosarul cu acte necesar susținerii examenului de conducere.
Fapta descrisă a fost dovedită cu denunțul lui G.C., declarațiile martorilor G.A., G.M., H.M. și O.P., procesul verbal de prindere în flagrant, fotografiile judiciare și caseta video.
Sentința a fost apelată de procuror și inculpat, iar prin decizia penală nr. 103 din 8 martie 2005, Curtea de Apel iași a admis recursul procurorului, aplicând inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., respingând, ca nefondat, apelul inculpatului care viza inexistența faptei, încadrarea juridică în înșelăciune, și individualizarea pedepsei.
împotriva deciziei, inculpatul P.V. a declarat recurs, motivat pe dispozițiile art. 3859 pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Prima critică se referă la greșita condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, susținând că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale art. 257 C. pen.
Critica este neîntemeiată, din examinarea cauzei rezultând că inculpatul P.V. a pretins că prin influența pe care o are asupra lucrătorilor din cadrul P.R. poate interveni în vederea obțineri permisului de conducere de către G.C.
Susținerea sa, că este o "înscenare", întrucât este în relații de dușmănie cu familia G., nu are suport probator, și, de altfel inculpatul a fost surprins în flagrant în momentul primirii banilor, având asupra sa și dosarul necesar examinării, fiind filmat și înregistrat de procuror.
Fapta există și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, întrucât inculpatul a pretins și primit bani pentru sine, lăsând să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.
în acest context, critica vizând încadrarea juridică este nefondată, întrucât inculpatul a obținut un folos material, nu prin inducerea în eroare a lui G.C., ci prin convingerea creată acestuia că relațiile pe care le are, în calitate de polițist, cu colegii săi de la formațiunea rutieră, poate interveni în vederea rezolvării favorabile a cererii.
Cu privire la critica vizând cuantumul pedepsei și aplicarea suspendării condiționate, conform art. 81 C. pen., înalta Curte apreciază că este nefondată.
Inculpatul P.V. a comis o infracțiune de corupție, aducând atingere unei importante valori sociale ocrotite de lege, relații de serviciu și în legătură cu serviciul a căror formare, desfășurare și dezvoltare se întemeiază pe încrederea și prestigiul de care trebuie să se bucure întregul personal al poliției, cerințe pentru realizarea cărora este necesară înlăturarea oricărei suspiciuni care s-ar putea crea cu privire la activitatea acestora.
Calitatea de polițist a inculpatului impune o conduită de aplicare și respectare a legilor, de identificarea faptelor antisociale iar nerespectarea acestei conduite prin săvârșirea unei infracțiuni de corupție necesită o ripostă severă materializat în cuantumul pedepsei și modalității de executare a acestora.
Criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., au fost respectate, astfel că nu se impune reducerea pedepsei aplicate și nici suspendarea executării acesteia.
Față de aceste motive, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat. Conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., neconstatându-se motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor atacate.
Cheltuielile de judecată au fost suportate de inculpat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 393/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 293/2006. Penal → |
|---|
