ICCJ. Decizia nr. 293/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 98 din 3 martie 2005 a Tribunalului Dolj, inculpatul C.C. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., la pedeapsa de 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 21 martie 2003, la zi.
Acțiunea civilă formulată de părțile civile C.E., P.I. și G.M. a fost admisă în parte, inculpatul fiind obligat să le plătească sumele de 70.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale și de câte 25.000.000 lei, reprezentând daune morale.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 338.701.325 lei către partea civilă Spitalul Clinic nr. 1 Craiova, cu titlu de despăgubiri civile.
Inculpatul a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 10.000.000 lei, din care 300.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt următoarele:
în după-amiaza zilei de 21 martie 2003, între inculpat și victima C.P.C. a avut loc un conflict în legătură cu faptul că primul tăiase crengile unor arbori aflați pe hotarul dintre proprietățile celor doi.
Părțile s-au îmbrâncit reciproc, în conflict intervenind și soția victimei care l-a dezarmat pe inculpat de topor.
Inculpatul a reușit să tragă victima în vârstă de 69 ani în curtea sa, unde a lovit-o în cap, de mai multe ori, cu o bucată de fier cornier.
Victima a fost internată în spital și operată, decedând pe data de 18 iunie 2003.
Moartea victimei s-a datorat dilacerării și hemoragiei meningo-cerebrale, consecințe ale unui traumatism cranio-cerebral cu plăgi contuze epicraniene, fractură de calotă iradiată la bază, hematom extradural gigant.
Expertiza medico-legală efectuată în cauză, aprobată de Comisia de Avizare și Control a I.M.L. Mina Minovici București a concluzionat că leziunile tanatogeneratoare au putut fi produse la data de 21 martie 2003 prin loviri repetate cu corp dur alungit.
Decesul a fost favorizat și de pneumonia instalată tardiv, dar între leziunile inițiale și deces a existat o legătură directă și necondiționată de cauzalitate.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, schița locului faptei și planșe fotografice, acte medico-legale, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului care a susținut că el a fost cel agresat de victimă, reacția sa limitându-se la aplicarea unei lovituri de pumn care a generat căderea victimei și lovirea acesteia cu capul de un stâlp de fier.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 254 din 1 septembrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpat și părțile civile.
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost menținută.
Fiecare apelant a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 30 lei RON.
împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpatul C.C. și părțile civile C.E., G.M. și P.I.
Cu privire la recursul inculpatului
Inculpatul a solicitat admiterea recursului și, în principal, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea efectuării probelor solicitate privind stabilirea, pe calea unei expertize medico-legale, a legăturii dintre agresiune și decesul victimei, ținându-se seama și de intervenția complicațiilor pulmonare suferite de victimă, precum și de lipsa unui tratament medical adecvat.
în subsidiar, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen., infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 10, 17, 171 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea reține că instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând încadrarea juridică legală și temeinică infracțiunii săvârșite de acesta.
Examinările medico-legale efectuate în cauză, atât când victima era în viață, cât și în urma exhumării cadavrului său, au pus în evidență existența unor linii de fractură la nivelul cutiei craniene, a unui hematom extradural acut de emisfer stâng, dilacerare cerebrală.
Verificând aceste acte medico-legale și evoluția afecțiunilor fizice ale victimei, Comisia de Avizare și Control din cadrul I.M.L. Mina Minovici București, la data de 20 februarie 2004, a concluzionat că gravitatea leziunilor cerebrale a avut rolul principal în tanatogeneză, numai reactivitatea deosebit de bună a victimei a făcut ca aceasta să supraviețuiască aproape 3 luni de zile violențelor fizice suferite, dar între leziunile inițiale și deces există o legătură directă și necondiționată de cauzalitate.
Pneumonia instalată tardiv, în stadiul terminal, a avut un rol favorizant în instalarea decesului, acesta fiind însă previzibil indiferent de complicațiile care ar fi survenit în evoluția leziunilor inițiale.
în aceste condiții, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a respins prin încheierea din 12 ianuarie 2005, ca inutilă efectuarea unei noi expertize medico-legale, întrucât obiectivele stabilite fuseseră deja avute în vedere și se răspunsese acestora, iar concluziile trase nu lăsau loc de dubii sau interpretări cu privire la cauza decesului victimei și legătura de cauzalitate directă și necondiționată existentă între actele de violență și rezultatul letal.
Intervenția unor factori adiacente, condiționali, cum ar fi apariția complicațiilor unor boli pe fondul preexistenței agresiunii fizice nu înlătură evidența legăturii de cauzalitate între actul de violență și decesul victimei care nu ar fi survenit dacă agresiunea nu ar fi avut loc.
Cât privește încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpat, Curtea constată că aceasta corespunde situației de fapt stabilită potrivit probelor administrate în cauză.
Repetabilitatea și intensitatea loviturilor aplicate victimei, rezultatul acestora, obiectul contondent folosit și zona asupra căreia acesta a fost folosit determină stabilirea intenției ca formă a vinovăției inculpatului; acesta chiar în cazul în care nu a urmărit, a acceptat totuși posibilitatea producerii decesului victimei, ceea ce exclude încadrarea juridică prevăzută de art. 183 C. pen., situație în care rezultatul letal se produce din culpă. în consecință critica formulată de inculpat nu este fondată, încadrarea juridică fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive, recursul inculpatului urmează a fi respins ca nefondat.
Din durata pedepsei aplicate inculpatului, se va deduce perioada arestului preventiv de la 21 martie 2003, la zi.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Cu privire la recursurile părții civile
Părțile civile C.E., G.M. și P.I. au solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor atacate și majorarea sumelor acordate drept daune morale la câte 100.000.000 lei pentru fiecare dintre ele.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
Examinând recursurile, înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt întemeiate.
Părțile civile, soția și fiicele victimei, au primit drept compensație a suferinței psihice, îndurate și a privării afective și materiale de prezența celui care era capul familiei lor, suma de câte 25.000.000 lei fiecare, sumă ce nu se dovedește a fi îndestulătoare și nici în măsură să le asigure în mod decent traversarea situației traumatizante în care se află din vina inculpatului.
Față de această situație, Curtea urmează să admită recursurile părților civile și să caseze hotărârile pronunțate numai cu privire la cuantumul daunelor morale care vor fi majorate de la câte 25.000.000 lei la câte 50.000.000 lei pentru C.E., G.M. și P.I.
Celelalte dispoziții vor fi menținute.
Au fost văzute și dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 401/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 325/2006. Penal → |
|---|
