ICCJ. Decizia nr. 3365/2006. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
Prin plângerea penală prealabilă înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 București la nr. 10662/2005 partea vătămată D.V. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună condamnarea inculpatei V.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 206 C. pen., calomnia.
Prin sentința penală nr. 406 din 15 decembrie 2005, pronunțată în dosarul mai sus menționat, instanța admițând excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 4 București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.
Pe rolul Judecătoriei Sibiu cauza a fost înregistrată la nr. 444/2006.
La primul termen de judecată a pus instanța din oficiu în discuție excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sibiu și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București.
în primul rând observă instanța că la momentul formulării și ulterior al înregistrării plângerii pe rolul Judecătoriei sectorului 4 București calitatea de parte vătămată o avea persoana vătămată D.V. Deduce instanța aceasta din chiar afirmațiile părții vătămate: "subsemnatul, consider că aceste afirmații, care mi-au adus grave prejudicii morale și materiale .." .. mi-au adus grave prejudicii materiale, mie și firmei ..".
în al doilea rând odată sesizată instanța, afirmația ulterioară a părții vătămate că ar fi formulat plângere în numele societății și nu în numele său personal, nu poate fi luată în considera din mai multe considerente:
a) odată sesizată instanța și stabilită calitatea părții, o asemenea "precizare" nu poate constitui decât o nouă plângere penală;
b) "rectificarea citativului încheierii anterioare" dispusă de instanță, apreciem că nu este mijlocul cel mai potrivit pentru a schimba titularul cererii de punere în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului;
c) depunerea de către partea vătămată a unui înscris (semnat chiar de ea și înregistrat în registrele societății) din care să rezulte cum că el ar fi doar delegatul societății este lipsită de relevanță juridică;
d) onoarea și demnitatea, ca și atribute personale apărate de legiuitor prin sancționarea cuprinsă în art. 206 C. pen., ar fi mai greu de regăsit în patrimoniul unei societăți comerciale care credem că se bucură mai degrabă de o imagine "ce ar putea fi lezată decât de onoare sau demnitate".
Ori, în aceste condiții și atâta vreme cât partea vătămată D.V. are domiciliul în București, în sectorul 4 și instanța aferentă a fost sesizată prima (și singura) cu soluționarea cauzei se apreciază că se impune declinarea competenței.
Prin urmare admite excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sibiu, iar în baza art. 42 cu aplicarea art. 30 C. proc. pen., declină competența de soluționare a plângerii penale prealabile formulată de către partea vătămată D.V., împotriva inculpatei V.S., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 296 C. pen., în favoarea Judecătoriei sector 4 București.
Constată conflictul negativ de competență și sesizează înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea conflictului de competență.
Pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție cauza s-a înregistrat sub nr. 6039/1/2006.
Examinând cauza în raport de dispozițiile art. 30 C. proc. pen., de faptul că partea vătămată D.V. domiciliază în București în sectorul 4, și că în sfârșit, prima instanță sesizată a fost Judecătoria sector 4 București, constată că această instanță a fost competentă să soluționeze cauze, instanță căreia i s-a trimis dosarul.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3379/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3360/2006. Penal → |
|---|
