ICCJ. Decizia nr. 3356/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 229 din 23 ianuarie 2006, pronunțată în dosarul nr. 42257/3/2005, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul M.M.
Totodată, petiționarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că motivele invocate de condamnat în sprijinul cererii sale, situația materială precară a familiei sale și starea de sănătate a părinților, nu justifică întreruperea executării pedepsei de 25 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 134/1998 a Tribunalului Bihor.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 253/A/2006 din 28 martie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de către condamnat, apreciind că în mod corect, instanța de fond a stabilit că în speță nu sunt întrunite cerințele art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Reiterând motivele cererii pentru întreruperea executării pedepsei închisorii, condamnatul M.M. a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri.
Recursul nu este fondat.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu potrivit dispozițiilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că instanțele au stabilit o situație de fapt corectă, în deplină concordanță cu probele administrate în speță și că hotărârile atacate sunt legale și temeinice.
Este de reținut că pentru asigurarea concomitentă a scopului procesului penal și a scopului pedepsei aplicate, punerea deîndată în executare a hotărârilor definitive de condamnare și executarea pedepsei apar ca fiind condiții obligatorii.
Ca atare, întreruperea executării pedepsei poate fi acordată, exclusiv în acele situații în care instanța investită cu cererea constată incidența vreunui dintre cazurile limitativ prevăzute de legea procesual penală și îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru cazul invocat.
în motivarea cererii sale, condamnatul a învederat instanței că starea de sănătate a părinților săi se agravează pe zi ce trece și că aceasta ar fi ultima sa șansă de a-i mai vedea în viață.
Din referatul de anchetă socială întocmit în cauză, rezultă că părinții condamnatului sunt suferinzi și trăiesc într-o locuință cu două camere dotate corespunzător unui trai decent.
Având în vedere că prezența condamnatului pentru o perioadă scurtă în mijlocul familiei nu ar putea influența starea de sănătate a părinților săi și nici starea materială a acestora, înalta Curte constată că nu se impune întreruperea executării pedepsei.
Așa fiind, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3352/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3349/2006. Penal → |
|---|
