ICCJ. Decizia nr. 3375/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 457 din 20 decembrie 2005, Tribunalul Gorj, după ce în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei inculpatului, din art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în art. 174 și 175 lit. i) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.M., la pedeapsa principală de 16 ani închisoare, cu 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 și 175 lit. i) C. pen.
în baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate pentru pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1775 din 6 mai 2003, a Judecătoriei Târgu Jiu, pedeapsă cumulată aritmetic cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul având de executat 18 ani închisoare, cu 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 64 și 71 C. pen.
S-a dedus din această pedeapsă perioada executată în arest preventiv, începând cu 13 august 2005, la zi, menținându-se starea de arest față de inculpat.
A fost obligat inculpatul la câte 10.000 RON, despăgubiri pentru daune morale, pentru fiecare din părțile civile V.E. și V.S., și la câte 5.000 RON, pentru fiecare din cele două părți civile, despăgubiri civile patrimoniale, reprezentând cheltuielile de înmormântare ocazionate de moartea victimei.
A fost obligat inculpatul la plata unei rente periodice lunare, în sumă de 100 RON, în favoarea părții civile V.S., pentru minora V.M.T., născută la 18 ianuarie 2001, începând cu data pronunțării sentinței, și în continuare, până la majoratul acesteia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt, următoarele:
în ziua de 12 august 2005, după ce a consumat băuturi alcoolice în mai multe restaurante din Târgu Jiu, inculpatul și martorul D.Șt., au ajuns, în jurul orei 2,00, în restaurantul G.A., din Târgu Jiu, aici, cei doi continuând să consume alcool.
în incinta restaurantului respectiv, se afla victima V.C. și martorul P.S.
între victimă și inculpatul D.M. s-a consumat un conflict, ce a fost aplanat însă de martorul P.S.
După încheierea conflictului, victima V.C. s-a ridicat de la masă, deplasându-se la un alt local din apropiere, în care se afla și cumnatul său, martorul M.I., acesta din urmă fiind chemat să intervină în conflictul iscat anterior, între el și inculpat.
Fiindu-i teamă că martorul P.S., victima V.C. și cumnatul acestuia, M.I., vor exercita violențe asupra sa, martorul D.Șt., a luat sticla cu bere ce o avea asupra sa, a ieșit din local, iar la scurt timp l-a chemat să părăsească unitatea și pe inculpatul D.M.
A intervenit apoi barmana localului, cât și fratele acesteia, martorul G.V., pentru a recupera sumele de bani, reprezentând contravaloarea consumației făcută de cei arătați, în localul respectiv.
Ulterior, din incinta acestuia au ieșit martorii P.S. și V.M., iar cumnatul victimei, martorul M.I., a acroșat pe martorul D.Șt., ce venise cu inculpatul, căruia i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul, trântindu-l la pământ; martorul respectiv s-a ridicat, însă a fost lovit din nou de M.I.
în aceste împrejurări, inculpatul D.M. s-a deplasat către locul în care se afla martorul D.Șt., iar pe acest traseu, l-a întâlnit pe victima V.C. căruia, cu un ciob de sticlă, rezultat dintr-o sticlă de bere spartă, i-a aplicat o lovitură în zona gâtului, secționându-i artera carotidă, leziune ce a condus la instalarea decesului victimei.
Situația de fapt reținută de prima instanță, existența faptei, cât și vinovăția inculpatului, au fost demonstrate de un probatoriu constând în declarațiile de recunoaștere făcute de inculpat, acestea coroborate cu declarațiile martorilor M.I., D.Șt., P.S., G.E., G.V., V.M., cât și cu celelalte acte și lucrări ale dosarului.
în drept, după aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., s-a stabilit că activitatea infracțională a inculpatului întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 174 și 175 lit. i) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpatului, s-au avut în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, decurs din urmările produse, pe de o parte, dar și unele elemente ce privesc persoana inculpatului, cunoscut cu antecedente penale, relativ sincer în raport cu învinuirile aduse, pe de altă parte.
Rezolvând latura civilă a cauzei, prima instanță, în aplicarea dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 și 999 C. civ., în considerarea suportului probatoriu administrat în cauză, a acordat despăgubiri civile patrimoniale părților civile V.S. și V.E, iar, prin apreciere, și despăgubiri pentru daune morale, de natură să compenseze prejudiciul moral încercat de fiecare prin moartea victimei (soțul și, respectiv, fiul părților civile).
Cu titlu de despăgubiri, inculpatul a fost obligat la plata unei prestațiuni lunare și față de minora V.M.T., începând cu data pronunțării soluției, și până la majoratul acesteia.
împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au declarat apel inculpatul D.M., cât și partea civilă V.S.
Inculpatul a criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul că greșit în favoarea sa nu a fost reținută circumstanța legală a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu efectul prevăzut de lege în planul stabilirii pedepsei principale.
Partea civilă V.S., în apelul său, a invocat nelegalitatea și netemeinicia soluției, sub aspectul că pedeapsa aplicată inculpatului este greșit stabilită, fiind prea blândă, iar despăgubirile civile ce s-au acordat, sunt neîndestulătoare.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 83 din 14 martie 2006, pronunțată în dosarul nr. 156/2006, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul D.M. și partea civilă V.S.
Instanța de apel a apreciat că probatoriu administrat nu confirmă, împrejurarea că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de o provocare a victimei, ci, dimpotrivă, că acesta a avut inițiativă exclusivă în desfășurarea acțiunii violente ce a curmat viața lui V.C.
S-a mai apreciat că pedeapsa este corect individualizată, iar pe latură civilă despăgubirile acordate sunt judicios stabilite.
împotriva acestei decizii au declarat recurs părțile civile V.S. și V.E. și inculpatul D.M.
Părțile civile V.E. și V.S. au motivat recursul în scris, printr-un memoriu comun, în care au criticat atât latura penală a cauzei, considerând că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică, dar și soluționarea laturii civile, solicitând majorarea rentei stabilite în favoarea minorei V.M.T. și a despăgubirilor civile acordate.
Inculpatul D.M. a solicitat reținerea circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a invocat, oral, în ședință, în favoarea recurentei părți civile V.E., ca motiv de recurs, împrejurarea că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la apelul declarat de V.E., pronunțând astfel o hotărâre nelegală.
înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, atât prin prisma criticilor formulate, cât și din perspectiva prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., constată critica dezvoltată oral de reprezentanta parchetului ca fiind netemeinică.
La dosarul instanței de apel se află cererea de declarare a apelului, olografă, a părților civile V.E. și V.S., depusă în termen, la data de 30 decembrie 2005, împotriva sentinței penale nr. 457 din 20 decembrie 2005. La același dosar s-au depus motivele de apel ale părților civile V.E. și V.S.
Pe parcursul procesului a fost conceptată ca apelantă parte civilă, numai V.S., iar în decizie, atât în considerente, cât și în dispozițiile, care îmbracă conținutul minutei, instanța de apel nu a analizat și s-a pronunțat decât pe apelul părții civile, V.S. (și al inculpatului), omițând a se pronunța asupra apelului declarat de partea civilă V.E.
în aceste condiții, întrucât instanța de apel nu a rezolvat fondul cauzei cu privire la apelul părții civile V.E., cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare.
înalta Curte apreciază că decizia trebuie casată în totalitate, având în vedere că apelul părții civile, astfel cum a fost motivat, a vizat atât latura civilă, cât și latura penală, susținerile din apel fiind reiterate și în recurs.
Mai mult decât atât, și recursul inculpatului poate avea consecințe asupra laturii civile, câtă vreme acesta a solicitat reținerea circumstanței atenuante a provocării.
Referitor la observația parchetului în sensul că recursul părții civile V.S. nu este semnat, înalta Curte apreciază că acesta trebuie luat în considerare chiar și în condițiile în care aceasta nu s-a prezentat în instanță pentru a-l confirma, câtă vreme partea civilă este și reprezentanta legală a minorei V.M.T., iar conform art. 17 C. proc. pen., acțiunea civilă se poate porni și exercita și din oficiu, când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă.
Pentru aceste considerente, întrucât recursurile și apelurile sunt indivizibile, înalta Curte va admite toate recursurile declarate în cauză și, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel.
în conformitate cu prevederile art. 38516 raportat la art. 381 C. proc. pen., se va menține starea de arest a inculpatului, Curtea apreciind că în cauză nu s-au schimbat temeiurile ce au condus la arestarea acestuia.
Conform art. 192 C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3382/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3379/2006. Penal → |
|---|
