ICCJ. Decizia nr. 3380/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 8 din 17 ianuarie 2006 a Tribunalului Buzău a fost condamnat inculpatul C.T., la 6 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) S-a făcut și aplicarea art. 71 și 64 C. pen.
S-a menținut starea de arest și s-a computat din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 18 decembrie 2005 la zi.
în baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a unei căruțe și un cal aflată în custodia părții vătămate C.I.
Inculpatul a fost obligat la despăgubiri în sumă de 800 lei noi către partea civilă C.I. și la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în noaptea de 17 noiembrie 2005, inculpatul a pătruns și sustras din curtea locuinței părții vătămate C.I. situată în comuna Greabănu mai multe lemne de foc și fiind surprins de aceasta, pentru a-și asigura scăparea, a lovit-o cu un lemn în zona capului, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 14-16 zile îngrijiri medicale.
S-a mai reținut că pe albia pârâului O. s-a găsit o căruță aparținând inculpatului și care urma să servească la transportul lucrurilor furate de acesta.
Prin decizia penală nr. 71 din 27 februarie 2006, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul inculpatului C.T., a desființat în parte sentința atacată înlăturând pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. d) C. pen., privind interzicerea drepturilor părintești pe durata executării pedepsei.
împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care a criticat hotărârile pentru greșita încadrare juridică din infracțiunea de tâlhărie în loc de furt calificat și în subsidiar pentru modul de individualizare al pedepsei pe care o consideră prea severă, motive de casare prevăzute de art. 3859pct. 14 și pct. 17 C. proc. pen.
Recursul este fondat pentru alte motive.
Referitor la motivele invocate de inculpat acestea sunt netemeinice.
Ceea ce deosebește în mod esențial infracțiunea de tâlhărie față de aceea de furt este că prima este o infracțiune de sustragere realizată prin acțiuni adiacente de violență sau amenințare în timp ce infracțiunea de furt este realizată printr-o acțiune de deposedare simplă.
în cauză, instanțele în mod temeinic și legal au reținut că inculpatul a comis infracțiunea de tâlhărie întrucât din declarațiile martorilor C.S., C.N. și C.O. coroborate cu declarațiile părții vătămate și recunoașterile inculpatului rezultă că a comis furtul de lemne prin întrebuințare de violențe așa cum a motivat prima instanță.
în raport de faptul că inculpatul este recidivist, de modalitatea comiterii faptei, pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare aproape de limita minimă prevăzută de lege pentru această infracțiune nu este severă, fiind potrivită pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. și corespunzătoare criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Hotărârile sunt greșite însă față de modul de aplicare a dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., referitoare la confiscarea specială a căruței inculpatului, motiv de casare prevăzut de art. 3859pct. 171 care potrivit art. 3859alin. (3) din același cod, se ia în considerare din oficiu.
Potrivit art. 118 lit. b) C. pen., sunt supuse confiscării speciale lucrurile care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului.
în cazul infracțiunii de tâlhărie, infracțiune contra patrimoniului, ar fi susceptibile de confiscare în baza acestui text lucrurile care servesc la agresarea părților vătămate și lucrurile care servesc sau sunt destinate să servească la deposedarea efectivă a victimelor de către infractor.
în acest sens sunt vehiculele fără de care deposedarea de bunul sustras a părții vătămate nici n-ar fi posibilă ca în cazul bunurilor foarte grele, foarte voluminoase sau foarte numeroase.
Or în prezenta cauză realizarea și efectuarea sustragerii n-a fost concepută în acest sens. Căruța inculpatului a fost lăsată și găsită pe valea unui pârâu, fără cal, deci lipsită de atributul de a fi deplasată, la distanță de locul sustragerii.
Așa fiind, această căruță nu realizează condițiile art. 118 lit. b) C. pen., pentru a fi confiscată.
Prin urmare, înalta Curte a admis recursul inculpatului, a casat hotărârile pronunțate, a înlăturat măsura confiscării căruței și a menținut celelalte dispoziții.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3372/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3382/2006. Penal → |
|---|
