ICCJ. Decizia nr. 3360/2006. Penal
| Comentarii |
|
Pe data de 5 mai 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a înregistrat cu nr. 119/P/2005, plângerea penală formulată de petiționarul P.C., în calitate de persoană vătămată, împotriva judecătorului de carte funciară din cadrul Judecătoriei Orăștie, jud. Hunedoara, prin care a solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Pentru susținerea plângerii, petiționarul a învederat faptul că judecătorul respectiv, din neglijență, a efectuat mențiuni în C.F. nr. 1353, neconform cu contractul de vânzare-cumpărare nr. 370 din 1 martie 2000.
Prin rezoluția nr. 119/P/2005, din 30 mai 2005 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale, în cauză intervenind prescripția.
Anterior, prin rezoluția nr. 101/P/2004 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus în temeiul art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale, față de notarul public C.A.M., pentru infracțiunile prevăzute de art. 289 și art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), organele de urmărire penală fiind sesizate tot de către petiționarul P.C.
Prin sentința penală nr. 35 din 3 decembrie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul P.C. împotriva rezoluției dată în dosarul nr. 101/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Ulterior, petiționarul a formulat o nouă plângere împotriva rezoluției nr. 101/P/2004, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public C.A.M., dar prin rezoluția nr. 541/II/2/2005, din 19 mai 2005, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă.
Nemulțumit de rezoluțiile nr. 119/P/2005 și 541/II/2/2005 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, petiționarul P.C. s-a adresat, în temeiul art. 2781C. proc. pen., Curții de Apel Alba Iulia.
Prin sentința penală nr. 11 din 26 ianuarie 2006, pronunțată în dosarul nr. 4132/2005, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului, menținând rezoluția nr. 119/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
împotriva sentinței penale sus-arătate a declarat recurs petiționarul, solicitând desființarea rezoluției procurorului și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de judecătorul de carte funciară pentru infracțiunea de neglijență în serviciu.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât și din oficiu cauza potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
în vederea realizării obiectului urmăririi penale astfel cum este definit de art. 200 C. proc. pen., legea procesual penală a determinat precis și concret regulile de desfășurare a acestei faze a procesului penal.
Sesizat în unul din modurile reglementate în art. 221 C. proc. pen., organul competent efectuează acte premergătoare și de urmărire penală, în succesiunea determinată de lege.
în anumite situații, actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă săvârșirea infracțiunii cu privire la care organele de urmărire penală au fost sesizate, pot duce la constatarea existenței unora din cazurile reglementate în art. 10 alin. (1) C. proc. pen., în care punerea în mișcare a acțiunii penale sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.
în raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale, se dispune neînceperea urmăririi penale.
în cazul contestării acestei soluții prin formularea plângerii prevăzute de art. 2781C. proc. pen., controlul judiciar privește temeinicia rezoluției în raport cu cercetările efectuate.
Pentru a respinge plângerea petiționarului P.C., și a menține rezoluția atacată, instanța de fond a constatat că în mod corect, corespunzător probatoriului administrat, organul de urmărire penală a reținut că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
într-adevăr, nu se poate reține în sarcina judecătorului delegat că nu și-a îndeplinit sau și-a îndeplinit defectuos sarcinile de serviciu, în momentul în care a dispus înscrierea în cartea funciară a contractului de vânzare-cumpărare nr. 370 din 1 martie 2000, în condițiile în care acesta este autentificat de notar.
Așa fiind, menținând rezoluția atacată ca urmare a respingerii plângerii formulate de petiționarul P.C. împotriva acesteia, instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, nesupusă niciuneia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 3859C. proc. pen.
în consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționar.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3365/2006. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 3352/2006. Penal → |
|---|
