ICCJ. Decizia nr. 370/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 370/2006
Dosar nr. 17843/1/2005
(nr. vechi:4543/2005)
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 95 din 18 aprilie 2005 pronunţată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. 1669/2005, s-a dispus în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., respingerea cererilor de revizuire formulate de condamnaţii M.M.A., V.F.G. şi V.E. împotriva sentinţei penale nr. 107 din 7 iulie 2003, pronunţată de Tribunalul Olt.
Prima instanţă a reţinut că, la 4 şi 5 noiembrie 2005, cei trei condamnaţi s-au adresat Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, cu cerere prin care solicitau revizuirea sentinţei penale sus-menţionate.
În susţinerea cererilor, V.F.G. şi V.E. au arătat că nu se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, totul fiind o înscenare din partea soţilor C., nemulţumiţi că nu au fost ajutaţi să lucreze în Spania.
Revizuienţii au mai susţinut că instanţele au apreciat eronat probele, reţinându-se în mod greşit că au avut înţelegere cu M.M., privind racolarea de persoane pentru practicarea prostituţiei.
Condamnatul M.M. a solicitat revizuirea cauzei, susţinând că nu se face vinovat de comiterea infracţiunii, situaţia reală fiind cea prezentată de părţile vătămate Z.A., N.V. şi D.A., în declaraţiile notariale.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a înaintat instanţei cererile condamnaţilor, exprimându-şi punctul de vedere în sensul că nu s-au adus dovezi noi care să releve o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de instanţă.
Prin sentinţa penală nr. 95 pronunţată în şedinţa publică din data de 18 aprilie 2005 au fost respinse cererile condamnaţilor ca neîntemeiate.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă că motivele invocate în cererea de revizuire au fost invocate de condamnaţi în recursul declarat împotriva hotărârilor de condamnare şi soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Reţinând că susţinerile revizuienţilor au fost avute în vedere de către instanţă atunci când s-au pronunţat asupra faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, ele nu constituie împrejurări noi în sensul dispoziţiilor art. 394 pct. a C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel condamnaţii revizuienţi, criticând-o pentru netemeinicie şi făcându-se referire la motivele de revizuire formulate, considerându-se că nu au fost analizate în suficientă măsură.
Prin Decizia penală nr. 233 pronunţată în Şedinţa publică din 4 iulie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins apelurile, ca nefondate, reţinându-se că nu s-a făcut dovada existenţei unor fapte sau împrejurări anterioare soluţionării definitive a cauzei, dar din motive independente de voinţa părţi din dosar sau a organelor judiciare ori instanţei, nu au fost sau nu au putut fi cunoscute.
Revizuienţii au declarat recurs împotriva hotărârilor pronunţate.
În dezvoltarea motivelor de recurs revizuienţii V.F.G. şi V.E. susţin că instanţele nu au analizat momentul obţinerii dovezilor în cursul soluţionării procesului penal, fiind vorba de un „complex material probatoriu, declaraţii noi, casete video, relaţii de la Autorităţi oficiale) şi nici nu s-a analizat în ce măsură au fost avute în vedere de instanţa de recurs.
Recurenţii fac referire la probele pe care le consideră noi, iar instanţele nu le-au avut în vedere astfel:
- relaţii de la Autorităţi Oficiale cu privire la identitatea şi existenţa în fapt a părţilor vătămate, în temeiul declaraţiilor cărora s-a făcut incriminarea revizuienţilor;
- nu s-au analizat relaţiile S.E.I.P. existente în dosarul de revizuire din care rezultă că partea vătămată B.M. a decedat în anul 1991;
- materiale video noi care atestă cele învederate de revizuienţi în tot cursul judecăţii şi anume că au fost şantajaţi de către părţile vătămate care le-a pretins sume foarte mari de bani sub ameninţarea că vor suferi condamnări penale;
- înregistrarea video din care ar rezulta că, în realitate nu a fost vorba de nici o activitate infracţională desfăşurată de revizuienţi.
Revizuienţii consideră că sunt îndeplinite cerinţele art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Revizuientul M.M.A. nu a motivat în scris recursul, oral, apărătorul din oficiu, solicitând admiterea în principiu a cererii de revizuire în temeiul art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Recursurile sunt nefondate.
Instanţa de apel a reţinut corect că şi pe calea recursului ordinar la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a invocat faptul că V.G. s-ar fi aflat în Italia în perioada în care se susţine că s-au săvârşit faptele, depunându-se totodată înregistrări video şi transcrieri ale unor convorbiri cu numita N.C. şi soţul acesteia, încercându-se dovada faptului că au fost şantajaţi, astfel încât aceste apărări au fost supuse analizei instanţei de recurs.
Referitor la martora B.M., recurenţii susţin în mod greşit că instanţele nu au analizat susţinerile lor în motivele de apel.
Astfel, instanţa de apel reţine cu privire la B.M. că la dosarul de urmărire penală există declaraţia acesteia, fiind menţionate datele de stare civilă.
Analizând adresa emisă de D.G.E.I.P. instanţa de apel a concluzionat în mod corect că aceasta face referire la o persoană cu acelaşi nume B.M. care figurează decedată la data de 1 ianuarie 1991 şi care nu ar fi deţinut paşaport, nespecificându-se datele de stare civilă şi domiciliul acestei persoane.
În concluzie, instanţa a reţinut că nu s-a făcut dovada că este vorba de una şi aceeaşi persoană cu cea care apare audiată ca martoră în cauza de faţă.
În recursul revizuientului M.M.A., neinvocând motive de recurs care ar putea fi încadrate în vreunul din cazurile în care se poate face recurs, prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., examinând din oficiu cauza se constată că nu există nici una din cazurile prevăzute de art. 3859 (3) C. proc. pen.
Primul caz de revizuire cuprins în art. 394 alin. (1) lit. a) prevede că revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se prelungească probaţiunea prin folosirea de noi mijloace de probă pentru fapte stabilite anterior aşa cum se tinde în cauză.
De asemenea, probele fiind noi, trebuie ca ele să nu fi fost cunoscute anterior, respectiv cunoaşterea lor să aibă loc pentru prima dată în procedura revizuirii.
În sens strict, prin probe noi cunoscute instanţei, se înţelege acele fapte sau împrejurări care au fost cu totul străine dosarului cauzei şi pe care instanţa nu le-a sesizat sub nici o formă.
În procedura revizuirii nu interesează faptul că, deşi părţile au invocat aceste probe sau şi-au formulat anumite apărări instanţa de fond care a pronunţat hotărârea a cărei desfiinţare se urmăreşte sau instanţele în căile de atac exercitate nu au supus analizei aceste probe.
În consecinţă, instanţele în mod corect au apreciat că nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 394 lit. a) C. proc. pen. şi în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) vor fi respinse recursurile ca nefondate.
Conform art. 192 (3) C. proc. pen., vor fi obligaţi recurenţii la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de revizuienţii M.M.A., V.F.G. şi V.E. împotriva deciziei penale nr. 233 din 4 iulie 2005a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de câte 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 37/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 38/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
