ICCJ. Decizia nr. 36/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 36/2006
Dosar nr. 30299/1/2005
(nr. vechi: 7848/2005)
Şedinţa publică din 5 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 14 decembrie 2005, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, dată în dosarul nr. 1238/P/Ap/2005, s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului C.R.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de apel, verificând legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpatului C.R., a constatat că măsura a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale în materie şi se impune menţinerea ei, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat, în termen legal recurs inculpatul C.R.
Examinând recursul declarat de inculpatul C.R. prin prisma dispoziţiilor art. 3856, cu referire la art. 141 C. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului declarat împotriva încheierii de şedinţă din 14 decembrie 2005 ca fiind nefondat pentru considerentele ce urmează:
Prin sentinţa penală nr. 538/ S din 14 octombrie 2005 a Tribunalului Braşov, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1851/2005, a fost condamnat inculpatul C.R., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 7 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 121/1999 a Tribunalului Braşov şi s-a contopit restul de 477 zile închisoare rămas neexecutat, cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre pentru ca în final, inculpatul să execute 7 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a scăzut din pedeapsa aplicată, reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului, începând cu data de 4 august 2005 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar prejudiciul a fost recuperat în natură.
În baza art. 118 lit. d) C. proc. pen., a fost confiscată de la inculpat suma de 3 lei (RON).
În baza art. 189 C. proc. pen., a fost suportată din fondul Ministerului Justiţiei suma de 240 lei (RON), reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu, ce se virează către Baroul de Avocaţi Braşov.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în cuantum de 600 lei (RON).
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că fapta inculpatului C.R., care împreună cu o altă persoană, pe timp de noapte şi în loc public, a sustras de la partea vătămată S.S. un telefon mobil, o cutie cu sare şi suma de 30.000 lei, iar pentru a-şi asigura scăparea a exercitat violenţe asupra acesteia, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 12-14 zile îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi a alin. (21) lit. a) C. pen.
La încadrarea juridică s-a reţinut că starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., raportat la condamnarea la o pedeapsă de 7 ani închisoare suferită de inculpat prin sentinţa penală nr. 121/1999 a Tribunalului Braşov, din executarea căreia a fost eliberat condiţionat, rămânându-i un rest neexecutat de 477 zile.
Împotriva sentinţei mai sus arătate a declarat apel inculpatul C.R., apel ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia penală, sub nr. 1238/P/2005, fiind menţinută arestarea preventivă a acestuia.
În conformitate cu art. 3002 C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin OUG nr. 102/2003, în cauzele în care inculpatul este arestat instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive procedând conform art. 160b C. proc. pen.
Dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Înalta Curte consideră că în mod corect instanţa de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive în raport de pericolul concret pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului C.R. pentru ordinea publică, de natura infracţiunilor reţinute în sarcina acestuia, încât măsura arestării preventive este în concordanţă cu dispoziţiile art. 5 paragraful 3 C.E.D.O. şi cu exigenţele prevederilor legale cuprinse în C. proc. pen., în această materie.
De asemenea, în mod corect s-a apreciat de către instanţa de apel că, şi, în condiţiile menţinerii prezumţiei de nevinovăţie până la condamnarea definitivă a inculpatului, faţă de modul concret de săvârşire a faptelor şi persoana acestuia, în acest moment procesual se justifică menţinerea măsurii arestării preventive.
Astfel, Înalta Cutre consideră că încheierea din 14 decembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, prin care s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului C.R. este legală şi temeinică.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.R. împotriva încheierii din 14 decembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. 1238/P/ap/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 351/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 37/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
