ICCJ. Decizia nr. 351/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 351/2006
Dosar nr. 22514/1/2005
(nr. vechi 6881/2005)
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2006
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1117 30 august 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 2708/2005, s-a hotărât:
Conform art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., şi art. 21 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.G.C., la o pedeapsă de 7 ani închisoare.
Conform art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat beneficiul graţierii pentru pedeapsa de un an închisoare aplicată conform art. 217 C. pen. (cu aplicarea art. 81 – art. 82 C. pen.) şi a pedepsei de un an şi 6 luni închisoare aplicată pentru art. 192 C. pen. (cu aplicarea art. 81 – art. 82 C. pen.), pe care le-a contopit (art. 36 C. pen., un an şi 6 luni închisoare), adăugând la pedeapsa aplicată prin sentinţa penală, în final inculpatul executând 8 ani şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului şi a computat prevenţia de la 14 aprilie 2005 la 30 august 2005.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata către partea vătămată I.S., a sumei de 5.000.000 lei daune morale.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului din care 400.000 lei onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În dimineaţa zilei de 14 aprilie 2005, inculpatul P.G.C., a acostat partea vătămată I.S., pe o stradă în sectorul 4 Bucureşti, i-a aplicat mai multe lovituri cu palma peste faţă, smulgându-i telefonul mobil, a încercat să o urce cu forţa într-un taxi şi i-a sustras din poşetă suma de 1.800.000 lei.
Organele de poliţie, sesizate de şoferii de taxi din preajmă, l-au imobilizat pe inculpat şi i-au găsit, la percheziţia corporală, telefonul mobil al părţii vătămate şi suma de 1.890.000 lei.
Împotriva sentinţei penale nr. 1117/2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând în principal, achitarea, pentru că nu ar fi comis fapta, iar în subsidiar, reducerea pedepsei, având în vedere circumstanţele sale personale.
Prin Decizia penală nr. 769/ A din 11 octombrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.G.C., a menţinut starea de arest a inculpatului şi l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea apelului.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, că pe timpul anchetei a încercat să inducă în eroare organele de poliţie, aruncând telefonul mobil al victimei pe geamul de la toaleta secţiei de poliţie, şi că este recidivist.
Împotriva deciziei penale nr. 769/A/2005 a Curţii de Apel Bucureşti, inculpatul a declarat recurs, solicitând redozarea pedepsei, deoarece circumstanţele sale personale n-au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Examinând motivele de recurs invocate de inculpat în raport cu actele şi probatoriul aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că soluţiile instanţelor anterioare sunt corecte.
Astfel, în raport cu gravitatea faptei comise, cu modalitatea de săvârşire, prin ameninţare cu un cuţit şi lovire a victimei, cu atitudinea nesinceră pe timpul procesului penal în faţa instanţei de fond şi cu starea de recidivă postcondamnatorie în care se afla inculpatul, pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare a fost judicios individualizată, ţinându-se cont de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Susţinerile recurentului, potrivit cărora nu a intenţionat să tâlhărească victima pentru că nu a folosit bâta de baseball şi cuţitul pe care le avea asupra sa, nu infirmă atitudinea sa violentă faţă de victimă; raportul de expertiză medico-legală arată că partea vătămată I.S. a prezentat echimoze în zona buzei superioare, la nivelul falangelui degetului de la mâna stângă şi o excoriaţie pe faţă, leziuni ce au necesitat două zile de îngrijiri medicale.
Aşadar, faţă de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, reflectat în modalitatea de realizare, precum şi având în vedere datele ce caracterizează persoana inculpatului, rezultă că instanţele au făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei, astfel că nu se impune reducerea acesteia.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul inculpatului P.G.C., ca nefondat.
Potrivit art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 14 aprilie 2005 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G.C. împotriva deciziei penale nr. 769/ A din 11 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 14 aprilie 2005 la 20 ianuarie 2006.
Obligă pe recurent la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 347/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 36/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
