ICCJ. Decizia nr. 4047/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 50 din 21 septembrie 2005, Curtea de Apel Ploiești în baza art. 2781alin. (8) lit. b) C. proc. pen. a admis plângerea formulată de partea vătămată R.S.L., împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești din 14 iunie 2005, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.G.T., subcomisar, P.C.A., agent principal, S.L., agent, M.A., agent principal, P.M.A., agent și C.M. agent, toți din cadrul I.P.J. Buzău, cercetați pentru infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen. și art. 2671C. pen.
Instanța a desființat rezoluția procurorului și a trimis cauza la procuror pentru începerea urmăririi penale (folosind impropriu termenul "redeschiderea urmăririi penale"), indicând actele de urmărire ce vor fi administrate în cursul cercetării penale.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că R.S.L. a formulat plângere împotriva lucrătorilor de poliție de mai sus pentru că în noaptea de 25 ianuarie 2000 în incinta restaurantului A. din Jud. Buzău a fost bătut de membrii F.I.R. din cadrul I.P.J. Buzău condusă de subcomisarul M.G.T. după care a fost urcat în dubă, fiind maltratat, înțepat, sugrumat până la pierderea conștiinței de sine. Ca urmare a fost internat la Spitalul Județean Buzău și Spitalul Clinic de Urgență București, stabilindu-se inițial un număr de 16 - 18 zile îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor suferite.
Prin rezoluția nr. 51/P/2004 din 15 iunie 2005 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză făcând aplicarea art. 10 lit. d) și g) C. proc. pen., cu motivarea că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2671C. pen., iar la infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., a intervenit prescripția răspunderii penale.
Prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești nr. 2273/II/2/2005 din 15 iulie 2005 s-a respins plângerea formulată de petent împotriva rezoluției de urmărire penală nr. 51/P/2004.
Instanța Curții de Apel Ploiești a motivat că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de ofițerii de poliție nu se raportează în nici un fel la probele administrate, nu examinează susținerile părții vătămate și se referă numai la faptul că făptuitorii nu au provocat părții vătămate cu intenție durere sau suferință fizică ori psihică în scopul de a obține informații ori mărturisiri.
în privința infracțiunii prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., instanța a apreciat că organul de urmărire penală a stabilit corect că potrivit art. 122 lit. d) C. pen., a intervenit prescripția răspunderii penale.
în ce privește excepțiile de prematuritate, inadmisibilitate și necompetență materială de judecare a cauzei, Curtea de Apel Ploiești le-a respins motivat.
împotriva sentinței menționate a declarat recurs M.G.T. care o critică pentru nerespectarea principiului legalității, al aflării adevărului, al rolului activ al instanței, al garantării apărării. S-a cerut casarea sentinței și menținerea rezoluției de neurmărire penală, iar în subsidiar s-a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare la Curtea de Apel Ploiești.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la începerea urmăririi penale, organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10 cu excepția celui de la lit. b1).
încă din data de 1 februarie 2000 partea vătămată și soția acestuia au sesizat Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și pe procurorul militar, atunci competent să instrumenteze cauza despre agresiunile suferite în noaptea de 25 ianuarie din partea unor polițiști din cadrul I.P.J. Au fost depuse în susținerea plângerii planșe fotografice cu fotografii de pe patul din spitalul unde fusese internată partea vătămată care evidențiau leziuni corporale și certificatul medico - legal din 27 ianuarie 2000, prin care se constatau o serie de leziuni traumatice cauzate prin lovire.
Procurorul a efectuat acte de urmărire penală, a luat declarații pe formular, a întocmit procese verbale, toate acte specifice urmăririi penale.
Față de această situație este inexplicabilă lipsa rezoluției de începere a urmăririi penale date fiind volumul mare de lucrări de cercetare penală efectuate în cauză.
Curtea apreciază că în mod greșit organul de urmărire penală a efectuat acte de urmărire penală fără a începe urmărirea penală conform art. 228 C. proc. pen., întrucât a produs grave prejudicii procesului penal dar și părților atât părții vătămate care nu și-a putut valorifica susținerile în cadrul procesual adecvat care presupunea începerea procesului prin începerea urmăririi penale cât și făptuitorilor care în afara cadrului legal nu-și pot asigura apărarea eficientă.
Prin urmare în mod corect instanța de fond a decis desființarea rezoluției de neurmărire penală și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în vederea începerii urmăririi penale, urmând să aprecieze și asupra incidenței art. 123 - 124 C. pen.
Cât privește susținerea orală a procurorului în ședința în care au avut loc dezbaterile că instanța Curții de Apel Ploiești n-ar fi fost competentă să judece cauza motiv pentru care a solicitat casarea cu trimitere la Tribunalul Buzău, aceasta nu este fondată.
Instanța Curții de Apel a motivat temeinic rațiunile legale pentru care era competentă să judece plângerea formulată în baza art. 2781C. proc. pen.
De altfel în același dosar instanța supremă rezolvând un conflict de competență a motivat competența curții de apel în această cauză.
Așa fiind înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins recursul și l-a obligat pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4049/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4031/2006. Penal → |
|---|
