ICCJ. Decizia nr. 4068/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin rezoluția din 21 decembrie 2005 din dosarul nr. 14/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen., a învinuitului M.F., ofițer de poliție în cadrul I.J.P.F. Satu Mare, cu motivarea că accidentul de circulație a cărui victimă a fost partea vătămată R.V., a fost consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută de către învinuit, determinată și de conduita culpabilă a victimei, astfel că fapta nu are caracter penal.
Ulterior, prin rezoluția din 14 februarie 2006 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus respingerea plângerii împotriva soluției de scoatere de sub urmărire penală, în dosarul nr. 57/II/2/2006.
împotriva rezoluției date în dosarul nr. 14/P/2005, parchetul a formulat plângere care, prin sentința penală nr. 50 din 25 aprilie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, a fost respinsă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 6 octombrie 2004, în timp ce rula la volanul autoturismului proprietate personală, pe direcția de mers Turda - Aiud, pe înserat, pe raza localității Măhăceni, jud. Alba, în afara localității, intimatul învinuit M.F. a intrat în coliziune laterală, prin ștergere, cu vehiculul tractat de tractorul, condus de numitul R.M.C., surprinzându-l pe acesta, care se deplasa pe jos, în spatele vehiculului.
Petentul, ca urmare a accidentului a suferit leziuni corporale vindecabile în termen de 150 zile de îngrijiri medicale.
Instanța de fond a constatat din probele administrate că, după lăsarea întunericului, petentul se deplasa pe jos, pe carosabilul DN 1, în spatele unui utilaj agricol (căruță) încărcat cu fân, tractat de un tractor, pe direcția Turda - Aiud. Vehicolul încărcat cu fân nu avea montate sisteme de iluminare, semnalizare, dispozitiv de frânare ori elementele reflectorizante.
Din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză, rezultă că în condițiile concrete în care a avut loc accidentul, intimatul nu putea evita impactul prin frânare, datorită spațiului insuficient. Deci, vătămarea integrității corporale produse petentului a fost rezultatul culpei exclusive a victimei, străină de voința făptuitorului, care a fost în imposibilitate de a prevedea intervenția împrejurării care a determinat producerea rezultatului.
S-a apreciat de către instanță că rezoluția procurorului este legală și temeinică.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul R.V., considerând că aceasta este nelegală, făcându-se o greșită aplicare a prevederilor art. 48 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 în sensul că intimatul trebuia să respecte regimul legal de viteză, pe care trebuia să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță. Totodată, a considerat că, s-a reținut o stare de fapt contrară realității, expertiza efectuată în cauză, nefiind efectuată în condiții de legalitate, întrucât s-a făcut fără încunoștințarea lui.
Examinând hotărârea atacată, Curtea constată nefondat recursul declarat.
Din analiza actelor dosarului rezultă că rezoluția procurorului de scoatere de sub urmărire penală a intimatului M.F. pentru infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen., este corectă.
Astfel, din probele dosarului rezultă că viteza cu care rula autoturismul era de 88,2 km /oră, deci legală pentru acel segment de drum și că acesta doar a șters încărcătura vehiculului tractat, iar victima se afla pe carosabil, spre axul drumului și nu spre acostament.
Ca urmare, accidentul a fost consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută de intimat, determinată de conduita culpabilă a victimei.
în ce privește afirmația petentului că nu a fost înștiințat de efectuarea expertizei tehnice, acestea sunt nefondate, întrucât aceasta s-a efectuat, în prezența sa la data de 7 decembrie 2005.
Deci, corect instanța de fond a apreciat că nu sunt temeiuri pentru a se desființa soluția dată de procuror și a se dispune începerea urmăririi penale în cauză.
Așa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins recursul petentului ca nefondat cu obligarea lui la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4080/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4050/2006. Penal → |
|---|
