ICCJ. Decizia nr. 4082/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 166 din 16 martie 2006, Tribunalul Cluj, secția penală l-a condamnat pe inculpatul C.L. la 4 ani și 7 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 lit. b) C. pen.
în temeiul art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestului preventiv, cu începere de la data de 26 noiembrie 2005 la zi.
Instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen., raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea și distrugerea obiectului corp delict, bici cu mâner de lemn, ridicat de Parchetul de lângă Tribunalul Cluj prin procesul-verbal de cercetare la fața locului din 26 noiembrie 2005.
în baza dispozițiilor art. 17 alin. (3) C. proc. pen., art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la despăgubiri periodice lunare în sumă de câte 50 RON începând din data de 24 noiembrie 2005, până la majoratul minorelor P.L. (născută la 1 aprilie 1997) și P.C.B. (născută la 27 ianuarie 1999).
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozițiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, pe baza ansamblului materialului probator administrat în cauză, respectiv, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor P.L. și C.A.M., procesul verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, raportul de constatare medico-legală nr. 7450/III/685 din 21 decembrie 2005 al I.M.L. Cluj-Napoca, următoarea situație de fapt:
La data de 24 noiembrie 2005, inculpatul, aflând că victima P.S., ar fi intervenit în conflictul iscat între minorii P.L., fiica victimei și C.L., fiul inculpatului, a luat un bici cu mâner de lemn, și împreună cu soția sa, martora C.A.M., s-a deplasat la locuința socrului său, victima P.S., inculpatul a pătruns în cameră, unde, alături de victimă se aflau soția acesteia, P.L., minorele P.L. și P.C.B. Inculpatul i-a cerut socoteală victimei cu privire la incidentul în care au fost implicați minorii și apoi a lovit-o în cap cu partea de lemn a biciului, aplicându-i și două lovituri cu pumnul tot în cap. După ce a primit aceste lovituri victima a căzut la pământ, iar inculpatul a lovit-o cu piciorul.
Martora P.L. a intervenit între inculpat și victimă, însă a fost lovită cu biciul peste picior de către inculpat. în aceste condiții aceasta a luat minorele și a ieșit din cameră, unde au rămas inculpatul, victima și soția inculpatului.
După ce a plecat din cameră martora P.L. a auzit-o pe soția inculpatului spunându-i acestuia să nu mai lovească victima pentru că va muri.
După ce inculpatul și soția sa au plecat, martora a intrat în cameră și a găsit-o pe victimă așezată pe pat acuzând dureri de cap și de coaste.
în ziua de 25 noiembrie 2005 soția victimei a dus-o pe aceasta la spital, unde a fost consultată, i s-au făcut radiografii și i s-a prescris un tratament medical. în noaptea de 25 noiembrie 2005 victima a decedat.
Din raportul de constatare medico-legală din 21 decembrie 2005 al I.M.L. Cluj-Napoca rezultă că moartea victimei s-a datorat traumatismului cranio-facial cu hematom subdural compresiei și contuziei secundare cerebrale și de trunchi cerebral, leziunile tanatogeneratoare putându-se produce prin loviri active cu corpuri dure contondente (posibil pneuri) în zona feței, urmate de cădere pe un plan dur, între leziunile traumatice și deces existând raport de cauzalitate directă.
Instanța a reținut că, în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 lit. b) C. pen.
împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, care a solicitat să se rețină circumstanțe atenuante conform art. 74 C. pen., și, în consecință, să se reducă cuantumul pedepsei, motivând prin faptul că a recunoscut săvârșirea faptei și a fost de acord cu recuperarea prejudiciului cauzat.
Prin decizia penală nr. 115/ A din 20 aprilie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestului preventiv, începând cu 26 noiembrie 2005 la zi.
Instanța a menținut starea de arest a inculpatului și l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a constatat că starea de fapt reținută de prima instanță este corectă și că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.
S-a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată, instanța de fond având în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptei, modul concret de săvârșire a acesteia, precum și persoana inculpatului care nu are antecedente penale și a săvârșit fapta în condițiile prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., pedeapsa aplicată fiind coborâtă sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă.
S-a apreciat, de asemenea, că numai absența antecedentelor penale nu constituie un element determinant și suficient pentru a se reevalua cuantumul pedepsei, în contextul în care inculpatul a avut o poziție oscilantă în ceea ce privește recunoașterea faptei, victima era socrul său și cunoștea că obișnuia să consume băuturi alcoolice, iar incidentul s-a derulat parțial în prezența a două minore, fiicele victimei, ceea ce denotă un pericol social sporit și nici nu a depus diligențe măcar pentru recuperarea parțială a prejudiciului, motiv pentru care s-a apreciat că nu se impune reducerea pedepsei aplicate ca urmare a valorificării circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.
Instanța de apel a mai reținut că reintegrarea socială a inculpatului poate fi realizată doar prin privare de libertate raportat la natura și gravitatea infracțiunii, executarea pedepsei în regim de detenție fiind considerată oportună.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, care a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate, față de împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea și față de atitudinea inculpatului care a recunoscut fapta și este de acord să plătească pensie de întreținere celor două fiice minore ale victimei.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Curtea constată că din actele dosarului nu rezultă existența vreunei împrejurări care să nu fi fost avută în vedere la individualizarea pedepsei și care să justifice reducerea acesteia.
Astfel s-a reținut că fapta a fost comisă în stare de provocare astfel încât pedeapsa a fost coborâtă sub limita minimă prevăzută de art. 183 C. pen.
Nu pot fi însă ignorate celelalte împrejurări, ci sunt de natură a conferi faptei o gravitate deosebită, în condițiile în care inculpatul și-a agresat socrul în locuința acestuia, în prezența a doi minori și a soției victimei și nu a ezitat să o lovească și pe aceasta când a încercat să intervină pentru a aplana conflictul.
Constatând că nu există nici motive de recurs care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul ca nefondat conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsă durata arestării preventive, în continuare, la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4071/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4080/2006. Penal → |
|---|
