ICCJ. Decizia nr. 4376/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
La data de 16 ianuarie 2006, petenții B.I. și B.M. au formulat plângere, în conformitate cu dispozițiile art. 2781C. proc. pen., împotriva rezoluției nr. 3419/II-2/2005 din data de 6 ianuarie 2006, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de părțile vătămate B.I. și B.M. împotriva soluției emise la data de 13 decembrie 2005 în dosarul nr. 1074/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, privind pe procurorul B.H. și G.S. de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 și față de comisar C.V., agent șef R.G. și comisar V.F. din cadrul sectorului 1.
în motivarea plângerii, petenții au susținut că procurorii B.H. și G.S. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1, ofițerii C.V. și V.F. și agentul șef R.G., cu ocazia soluționării dosarului nr. 6626/P/2001 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București au sustras și distrus următoarele înscrisuri: declarația numitului B.P. din data de 19 noiembrie 2000, plângerea și declarația numitei B.A.N. din data de 19 noiembrie 2000.
Petenții au mai susținut că polițiștii R.G. și V.F. și-au exercitat în mod defectuos atribuțiile se serviciu, primul refuzând să consemneze în declarația dată la 19 noiembrie 2000 de B.M. anumite împrejurările de fapt, iar cel de-al doilea nu a dispus efectuarea unor cercetări operative în ziua de 19 noiembrie 2000 la locul săvârșirii faptelor sesizate de persoanele vătămate.
Cu privire la ofițerul de poliție C.V. petenții au arătat că acesta nu a studiat cu atenție dosarul nr. 6626/P/2001 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București și nu a observat lipsa mai multor plângeri penale și declarații date în ziua de 19 noiembrie 2000 determinând îngreunarea soluționării cauzei.
Prin sentința penală nr. 57 pronunțată în ședința publică de la 29 martie 2006 Curtea de Apel București, secția I penală a respins ca nefondată plângerea, concluzionând că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații, atât procurorii cât și polițiștii care au instrumentat dosarul nr. 6626/P/2001 îndeplinindu-și corespunzător atribuțiile de serviciu.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul B.I. invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 6 și 18 C. proc. pen.
în dezvoltarea motivelor de recurs se susțin că instanța de fond a comis o eroare gravă de fapt. Astfel, în mod greșit se susține că au fost audiați numiții B.A. și F.N.A. deoarece nu au fost audiați.
De asemenea, se mai susține că instanța de fond nu a avut în vedere notele scrise depuse de recurent și de probele administrate în dosarul nr. 730/P/2005 al Parchetului Curții de Apel București, din dosarul cauzei nr. 994/2/2006, făcând referire la declarațiile date în dosarul nr. 6626/P/2001 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București de numita B.A.N., F.N.A. și B.P.
Recurentul critică hotărârea și pentru faptul că instanța de fond nu a luat în considerare punctul 3 din notele de ședință scrise depuse la dosarul nr. 994/2/205.
Examinând cauza, atât din punct de vedere al motivelor de recurs invocate, cât și sub toate aspectele, conform art. 3856alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte reține că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează.
Analizând actele dosarelor nr. 1074/P/2005 și 730/P/2005 conexate, rezultă că în ziua de 19 decembrie 2000 a avut loc o altercație verbală urmată de loviri reciproce între numiții B.P., F.N.A., B.M., Z.T., B.A.N., B.M., B.I., B.G. și B.S.
Prin rechizitoriul nr. 6626/P/2001 din 20 mai 2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților B.P. și F.N.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 181 C. pen. și în temeiul art. 279 lit. a) C. proc. pen., trimiterea la Judecătoria sectorului 1 București a mai multor plângeri formulate de cei angrenați în acest conflict.
Cauza a fost soluționată prin sentința penală nr. 1898 din 8 iulie 2005.
Nemulțumit de activitatea desfășurată în faza de urmărire penală de procurorii și polițiștii care au instrumentat cauza, petenții au formulat plângere împotriva acestora, invocând lipsa sau distrugerea unor plângeri și declarații, neglijență și abuz în serviciu, solicitând cercetarea lor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 217 C. pen., 242 C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) și art. 264 C. pen.
Instanța de fond, în mod corect a reținut că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de procurorii B.H. și G.S. pentru infracțiunile prevăzute de art. 217 C. pen., art. 242 C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 249 și art. 264 C. pen. și față de polițiștii C.V., R.G. și V.F. pentru infracțiunile prevăzute de art. 242, 246 și 249 C. pen., pe motive că faptele nu există, este legală și temeinică.
Este reală susținerea recurentului că în declarațiile date la 22 mai 2001 B.P. și B.A.N., iar numitul F.N.A. în declarația dată la 29 mai 2001, declară: "am fost conduși cu toții la secția de poliție unde am dat declarații" însă nu se face precizarea căror persoane li s-a luat declarații.
Din declarațiile unor martori a rezultat că mai multe persoane, între care și cele la care se referă petenții, au fost prezente la secția 5 poliție la data de 19 noiembrie 2000 dar nu au dat declarații.
în declarațiile date la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București numiții B.P. și B.M. au susținut că la data de 19 noiembrie 2000 B.A.N. și F.N.A. s-au prezentat la secția 5 Poliție dar nu au formulat plângeri și nu au dat declarații în acea zi.
în mod corect s-a reținut de către instanță că declarațiile respective nu au existat.
Susținerile potrivit cărora F.N.A. a formulat o plângere și a dat o declarație la 19 noiembrie 2000 la secția 5 poliție, deduse din analiza unei declarații date de acesta ulterior acestei zile, în cursul cercetărilor, sunt înlăturate de declarația ulterioară, în care nu precizează că a formulat o plângere sau a dat o declarație în ziua de 19 noiembrie 2000 ci doar că s-a prezentat la secția 5 poliție pentru cercetări. Faptul că s-au prezentat la cercetări, nu implică necesitatea formulării unei plângeri sau luarea unei declarații.
Instanța a reținut corect și împrejurarea că nu a existat declarația numitei B.A., din data de 19 noiembrie 2000.
Declarațiile neexistând, este exclusă presupusa distrugere așa cum invocă petenții.
Având în vedere și declarațiile intimaților comisar C.V. și agent șef R.G. se poate concluziona că situația de fapt a fost reținută corect de instanță, nesubzistând cazurile de casare invocate de recurent și nici alt caz care să atragă casarea hotărârii recurate.
Față de aceste considerente, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins recursul ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4333/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4386/2006. Penal → |
|---|
