ICCJ. Decizia nr. 4387/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 1 iulie 2006, Curtea de Apel Iași a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, nr. 2206/II/5 din 30 iunie 2006, privind persoana extrădabilă C.A.
în baza art. 46 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a dispus arestarea provizorie a persoanei extrădabile C.A. pe o durată de 18 zile, de la 1 iulie 2006 la 18 iulie 2006 inclusiv.
A dispus emiterea mandatului de arestare provizorie în ce privește persoana extrădabilă C.A.
Instanța a reținut că, prin actul nr. 2206/II/5 din 30 iunie 2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a solicitat instanței emiterea mandatului de arestare provizorie în ce-l privește pe numitul C.A.
în motivarea sesizării s-a arătat că prin cererea nr. 1975873/O/SI din 29 iunie 2006 a B.N.I. și adresa nr. 60318 din 29 iunie 2006 a Ministerului Justiției, s-a solicitat arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului C.A.
Din mesajul nr. 123/B.3/SEZ.1/1291904/2-2/MD rezultă că împotriva sus-numitului s-a emis mandatul de arestare nr. 5752/2003 R.G.N.R./D.D.A. - Nr. 5163/2004 R.G.G.I.P. din 11 aprilie 2006 de către magistratul de investigații preliminare, Tribunalul Cagliari. Din cuprinsul mandatului, transmis prin intermediul S.C.I.P. I. și al Ministerului Român al Justiției, rezultă că numitul C.A. este urmărit pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la traficul de droguri, sclavie, încălcarea legii prostituției și fraudă calificată, fapte prevăzute de art. 61, 81, 110, 112, 416, 586, 600 și 640 C. pen. italian, și art. 73 din Legea drogurilor nr. 309/1990, pedeapsa maximă fiind de 20 de ani închisoare.
Curtea de Apel Iași a constatat că mandatul de arestare nr. 5752/2003 RGNR/DDA nr. 5163/2004 R.G.G.I.P. din 11 aprilie 2006 în ce-l privește pe C.A. a fost transmis atât în copie din limba italiană cât și în traducere în limba română.
S-a reținut că nu există nici o îndoială în ce privește competența autorității solicitante și cererea de arestare provizorie în caz de urgență conține toate elementele prevăzute la alineatul (2) al art. 46 din Legea nr. 302/2004, astfel cum impune alin. (4) al aceluiași articol.
Instanța a mai reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 26 și 28 din Legea nr. 302/2004 și că nu există nici un element plauzibil care să contureze împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale, în sensul art. 35 din Legea nr. 302/2004, presupunându-se că faptele s-ar fi comis în perioada 2003 - 2005.
împotriva încheierii din 1 iulie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. 2793/2006, persoana extrădabilă C.A. a declarat recurs.
Recursul declarat de persoana extrădabilă împotriva încheierii mai sus-menționată, este inadmisibil.
Potrivit art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, încheierea prin care se dispune arestarea provizorie în vederea extrădării sau prelungirea acesteia nu poate fi atacată cu recurs decât împreună cu hotărârea pronunțată asupra cererii de extrădare.
Totodată, dispozițiile art. 54 alin. (8) și art. 55 din Legea nr. 302/2004 nu prevăd nici o cale de atac împotriva încheierii prin care s-a prelungit durata arestării provizorii în vederea extrădării.
Este adevărat că art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 a suferit o modificare prin art. 29 al Legii nr. 224/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 302/2004. Potrivit acestui text de lege "arestarea provizorie în vederea extrădării se dispune și este prelungită de același complet investit cu soluționarea cererii de extrădare, printr-o încheiere dată în camera de consiliu. încheierea poate fi atacată separat cu recurs în termen de 24 de ore".
Cum art. 29 al Legii nr. 224/2006 publicată în M. Of. la 21 iunie 2006 nu este de imediată aplicare urmând să intre în vigoare la 60 zile după publicarea legii în M. Of., această dată fiind 21 august 2006, textul de lege incident în cauză este art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, potrivit căruia încheierea prin care s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării nu poate fi atacată separat cu recurs.
Cum în cauză persoana extrădabilă a promovat o cale de atac neprevăzută de lege în actuala reglementare, recursul declarat de acesta, a fost respins, ca inadmisibil, iar recurentul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4390/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4333/2006. Penal → |
|---|
