ICCJ. Decizia nr. 4390/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 623 din 11 noiembrie 2004 Tribunalul Prahova în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul S.E.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., a condamnat pe același inculpat:
- în baza art. 254 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. a), b) și c) C. pen.;
- în baza art. 242 alin. (1) și (3) C. pen., a condamnat inculpatul la un an închisoare;
- în baza art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) a condamnat inculpatul la un an închisoare;
- în baza art. 254 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a condamnat inculpatul la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.;
- în baza art. 257 alin. (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 a condamnat inculpatul la 2 ani și 6 luni închisoare.
în temeiul art. 33 lit. a) C. pen. și 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
în temeiul art. 861C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe durata unui termen de încercare pe o perioadă de 6 ani.
Conform art. 61din Legea nr. 78/2000 modificat prin Legea nr. 61/2003 a obligat inculpatul să restituie martorei denunțătoare C.G., suma de 500.000 lei.
Pentru a pronunța această sentință penală instanța de fond a reținut în esență următoarea situație de fapt:
în ziua de 21 mai 2000, la locuința familiei H. din comuna Provița de Jos, sat Drăgăneasa, a avut loc o altercație între H.I. și H.I.I. și ca urmare a acesteia H.I. a suferit leziuni corporale grave, fiind transportat de urgență la Spitalul Municipal Câmpina, secția chirurgie.
în jurul orelor 24,00, la Postul de Poliție Provița de Jos, sat Drăgăneasa, s-a anunțat, prin dispeceratul de serviciu de la P.M.C. faptul că la Spitalul Municipal Câmpina a fost internat numitul H.I., în vârstă de 70 ani, care prezenta leziuni corporale grave.
Această sesizare a fost înregistrată la Postul de Poliție Provița de Jos, din 22 mai 2000 în registru, fiind totodată transmis D.I.J.P. Prahova un raport de eveniment scris și semnat în numele șefului de post de către inculpatul S.E.A.
în perioada 22 mai 2000 - 15 iunie 2000, inculpatul S.E.A. a desfășurat acte specifice muncii de poliție în lucrarea din 22 mai 2000, constând în audierea victimei, înaintarea foii de observație a inculpatului la L.M.L. Ploiești în vederea stabilirii numărului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, precum și ridicarea rezultatului examinării numitului H.I.
în 22 iulie 2000 la Postul de Poliție Provița a fost înregistrată plângerea numitului H.I. împotriva fiului său H.I.I., cauza fiind repartizată pentru soluționare inculpatului S.E.A.
într-una din zilele lunii august 2000 numitul H.I.I. a fost abordat de inculpatul S.E.A., care i-a adus la cunoștință că are dosarul său spre instrumentare, chemându-l la postul de poliție pentru a-i prezenta conținutul dosarului.
Răspunzând invitației inculpatului, numitul H.I.I. s-a prezentat la postul de poliție unde, cu ocazia prezentării conținutului dosarului, inculpatul i-a pretins numitului H.I.I. o sumă de bani în schimbul "aranjării" cu un procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina pentru adoptarea unei soluții favorabile.
H.I.I. nu a respins propunerea inculpatului, urmând să mai discute după ce inculpatul va stabili cu procurorul.
La scurt timp însă numitul H.I.I. a plecat în Israel, cu un contract de muncă, fără a-l anunța pe inculpat.
Inculpatul, necunoscând acest fapt s-a deplasat la locuința numitului H.I.I., pentru a definitiva "înțelegerea", unde a aflat de la concubina lui H.I.I., numita S.D.C., faptul că H.I.I. a plecat în străinătate.
La aflarea acestei vești inculpatul și-a manifestat enervarea, aducându-i la cunoștință martorei S.D.C. că urmează să aibă probleme, atât ea cât și H.I.I., întrucât acesta este un "caz de pușcărie".
Totodată, inculpatul i-a spus acesteia că "se poate aranja soluționarea favorabilă a dosarului în schimbul sumei de 5.000.000 lei, martora denunțătoare S.D.C. declarându-se de acord, stabilind o întâlnire cu acesta.
Sub acest aspect martora s-a sfătuit cu martorii S.A. (mama sa), B.M. și B.G., astfel încât nu s-a prezentat la întâlnirea stabilită și netrimițându-i inculpatului banii pretinși de acesta, și fără a afla modalitatea de soluționare a dosarului.
în registrul de lucrări penale din anul 2000 al Postului de Poliție Provița de Jos, șeful unității V.N. a menționat la rubrica "Data trimiterii lucrării, organului căruia îi este adresată și propunerea făcută" că dosarul penal nr. 376014 din 22 iulie 2000 privind pe H.I.I., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 182 C. pen., a fost înaintat la data de 28 septembrie 2000 la Parchet cu propunerea de declinare de competență.
în urma verificării condicii "Expediții corespondență ordinară pentru perioada 2 decembrie 1999 - 19 mai 2001 a Postului de Poliție Provița de Jos" s-a consemnat că dosarul penal sus-menționat nu a fost predat vreunei unități de poliție sau vreunui parchet, neexistând nici o consemnare în acest sens în respectiva condică.
Posibilitatea predării spre soluționare a dosarului penal sus-menționat la B.C.P. din cadrul Poliției Câmpina este exclusă, întrucât în urma verificărilor efectuate la acest birou s-a stabilit că acest dosar nu a fost preluat.
Faptul că actele premergătoare începerii urmăriri penale împotriva lui H.I.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 182 C. pen., efectuate de inculpatul S.E.A. nu au fost finalizate de către acesta printr-o propunere legală, rezultă atât din verificările efectuate de Postul de Poliție Provița de Jos, cât și din adresele Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, prin care se comunică că, dosarul menționat nu figurează în evidențele lor.
Singura persoană care ar fi avut interesul și oportunitatea de a sustrage sau distruge dosarul nr. 376014/2000 era inculpatul S.E.A., care în urma discuțiilor purtate cu persoana cercetată a avut convingerea că va primi banii pretinși pentru acest serviciu.
II. în luna septembrie 2002 minora, în vârstă de 13 ani și jumătate, N.P.T., împreună cu mama sa I.P., din comuna Provița de Jos, sat Drăgăneasa a reclamat la Postul de Poliție din comuna Proivița de Jos că la sfârșitul lunii august fusese victima unui viol comis de L.L. din aceiași localitate, fiind înregistrată la 2 octombrie 2002, repartizat spre soluționare inculpatului S.E.A.
Pe parcursul mai multor luni inculpatul a efectuat acte premergătoare în cauza sus-menționată.
într-o zi, la sfârșitul lunii martie 2003 inculpatul S.E.A. s-a deplasat la locuința martorului-denunțător N.G. (tatăl victimei N.P.T.) căruia i-a pretins vițelul născut de curând în schimbul rezolvării favorabile a dosarului, în sensul efectuării unor acte de urmărire penală care să conducă la pedepsirea persoanei reclamate.
Martorul-denunțător, în urma consultării cu soția sa, l-a refuzat pe inculpat.
La data de 31 martie 2003 inculpatul S.E.A. a întocmit un referat cu propunerea de a nu începe urmărirea penală în dosarul nr. 14202/2002, privind pe L.L., iar la 1 aprilie 2003 a predat dosarul pe condica de predare-primire a documentelor recente la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, care a confirmat propunerea organului de poliție.
Relatările martorului-denunțător N.G. au fost susținute de depoziția concubinei sale I.P., a martorilor N.V.V. și M.L.
III. în noaptea de 16 decembrie 2003 locuința martorei-denunțătoare C.G. din comuna Provița de Jos, sat Drăgăneasa a ars integral în urma unui incendiu, alături de alte bunuri distruse aflându-se și actele sale de identitate și ale soțului său C.N.
în perioada imediat următoare cei 2 au obținut o adeverință de identitate provizorie cu valabilitate de 30 de zile. Cunoscând faptul că cei 2 intenționau să plece cât mai repede în Spania, la muncă, inculpatul S.E.A. s-a deplasat la locuința acestora, promițându-se eliberarea actelor de identitate într-un timp scurt în schimbul sumei de 500.000 lei.
Cei 2 au acceptat propunerea inculpatului, căruia ulterior i-au remis suma pretinsă, inculpatul remițându-se documentele de identitate.
Ulterior acestui eveniment inculpatul i-a propus denunțătoarei C.G. ca în schimbul sumei de 1.500.000 lei să obțină, cu regim de urgență pașaportul, specificând că, are cunoștințe la S.P. Ploiești.
Martora a acceptat propunerea inculpatului. Cu toate că martora i-a remis inculpatului banii pretinși, acesta nu a acționat în sensul celor promise, astfel încât denunțătoarea și-a ridicat pașaportul în mod legal.
Cele denunțate de martora C.G. sunt coroborate cu declarațiile martorului C.N., precum și a martorei L.I. - lucrător în cadrul F.E.I.P. de la Poliția Câmpina; a martorilor G.C.N., N.S. și O.A.
împotriva sentinței penale au declarat apel, în termen legal, P.N.A. - S.T. Ploiești și inculpatul S.E.A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Astfel, P.N.A. a criticat hotărârea sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., precum și sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpatului.
în apelul declarat inculpatul a criticat sentința penală sub aspectul greșitei condamnări, solicitând achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. pen.
Curtea de apel, examinând hotărârea atacată, în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, precum și din oficiu a constatat că apelul declarat de P.N.A. este întemeiat, fapt pentru care a fost admis, în timp ce apelul declarat de inculpat, fiind nefondat, a fost respins ca atare.
Astfel, pronunțând decizia penală nr. 338 la 2 septembrie 2005, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de P.N.A. - S.T. Ploiești, împotriva sentinței penale nr. 623 din 11 noiembrie 2004 a Tribunalului Prahova.
A desființa în parte sentința penală atacată, în sensul înlăturării dispozițiilor art. 861_i urm. C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
A reținut curtea de apel că scopul preventiv educativ al pedepsei rezultante, în sensul dispozițiilor art. 52 C. pen., nu poate fi atins în modalitatea de executare stabilită de instanța de fond.
Totodată, curtea de apel a apreciat că în mod corect, prima instanță a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, întrucât inculpatul nu l-a favorizat pe făptuitorul H.I., respingând astfel primul motiv de apel formulat de P.N.A.
Cât privește apelul inculpatului, Curtea, apreciind că situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor au fost corect reținute de instanța de fond, a respins solicitarea inculpatului de achitare a sa.
Și împotriva deciziei penale pronunțate de curtea de apel au declarat recurs în termen legal, atât P.N.A. cât și inculpatul S.E.A., criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, P.N.A. - S.T. Ploiești a criticat hotărârea sus-menționată sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru infracțiunea de favorizare a infractorului.
Inculpatul, S.E.A., criticând decizia penală a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Curtea, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât și din oficiu, în conformitate cu art. 3859alin. (3) C. proc. pen. constată că apelul P.N.A. - S.T. Ploiești este întemeiat urmând a fi admis în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.
Cât privește recursul declarat de inculpat, Curtea constată că este nefondat, urmând a fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Astfel, Curtea reține că în mod greșit prima instanță l-a achitat pe inculpatul S.E.A. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., pe considerentul că pentru a comite infracțiunea de favorizarea infractorului, făptuitorul trebuia să ajute un infractor, adică o persoană care anterior a săvârșit o infracțiunea și a fost condamnat pentru aceasta.
Curtea constată că, în conformitate cu prevederile art. 264 C. pen. constituie infracțiunea de favorizare a infractorului: ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită anterior sau în timpul săvârșirii infracțiunii pentru a îngreuna, zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei sau pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii. Prin urmare, așa cum rezultă din reglementarea legală a infracțiunii de favorizare a infractorului, precum și din doctrina și jurisprudența în materie, ajutorul trebuie dat unei persoane care a săvârșit anterior o infracțiune, în calitate de autor, complice sau instigator. Favorizarea infractorului fiind o infracțiune autonomă distinctă de cea comisă de infractorul favorizat, favorizatorul poate fi condamnat, chiar dacă cel căruia i-a fost dat ajutorul nu a fost trimis în judecată pentru fapta săvârșită.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că în perioada în care inculpatul S.E.A. a realizat acțiunea de favorizare a lui H.I.I., la Postul de Poliție Provița de Jos, exista dosarul penal nr. 376014/2000, în care H.I.I. era cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută și pedepsită de art. 182 C. pen.
Motivul pentru care față de numitul H.I.I. nu s-a pus în mișcare acțiunea penală este datorat chiar acțiunii inculpatului, care a sustras și distrus dosarul penal nr. 376014/2000 cu scopul de a zădărnici urmărirea penală și aflarea adevărului în cauză.
Prin urmare, apreciind că în cauză sunt reținute elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului. Curtea va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 luni închisoare.
în ceea ce privește recursul declarat de inculpat, Curtea reține că vinovăția acestuia este pe deplin dovedită, instanța de fond reținând în mod corect și complet situația de fapt, împrejurările și modul de săvârșire a infracțiunilor, motiv pentru care va dispune respingerea ca nefondat a recursului promovat de inculpat.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4392/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4387/2006. Penal → |
|---|
