ICCJ. Decizia nr. 4333/2006. Penal

Decizii penale ICCJ 2006

Prin sentința penală nr. 291 din 8 martie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 2670/2004, a fost condamnat inculpatul C.D., după cum urmează:

- la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen.;

- la 2 pedepse de câte 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de rupere de sigilii, prevăzută de art. 243 alin. (1) C. pen.;

- la 6 ani închisoare, pentru infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen.;

- la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de nerespectare a regimului materialelor explozive prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 31 alin. (1) din Legea nr. 126/1995 și la 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.;

- 2 pedepse de câte 10 ani închisoare, pentru tentativă la omor calificat și respectiv de tentativă la omor deosebit de grav și la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 3 ani;

- 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de distrugere calificată, prevăzută de art. 217 alin. (4) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din 7 infracțiuni prevăzute de art. 217 alin. (4) C. pen.;

- 2 pedepse de câte 9 ani închisoare, pentru tentativă de omor calificat și respectiv de tentativă la omor deosebit de grav și la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., pe o durată de 3 ani, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 lit. a), e) și i) C. pen., și art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.;

- 8 ani închisoare, pentru infracțiunea de acte de terorism și pedeapsa complimentară a degradării militare prevăzută de art. 1 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 141/2001;

- 6 ani închisoare, pentru actele de terorism prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 141/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Potrivit art. 33 lit. a) și b) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, sporită cu 1 an, pedeapsa rezultantă fiind de 11 ani închisoare.

în baza art. 35 alin. (2) și (3) C. pen., alături de pedeapsa de mai sus, s-au aplicat și pedepsele complimentare, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 3 ani și degradare militară conform art. 67 alin. (3) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 64 și 71 C. pen., privind pedeapsa accesorie.

în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului și conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), i s-a computat durata arestului preventiv de la 24 martie 2003, la 8 martie 2005.

S-au respins, ca neîntemeiate, pretențiile civile ale părților civile P.E.D., R.L.C., G.G., C.V. și S.A.

A fost obligat inculpatul să achite părții civile C.M. 600.000 lei despăgubiri civile și la 5.000.000 lei părții civile G.O.M.

A fost obligat să achite Ministerului Apărării Naționale despăgubiri civile de 1.591.402 lei și dobânda legală aferentă la data efectivă a plății, constatându-se restituite către U.M. 01112 București, 4 grenade defensive, 7 focoase de grenadă și 87 cartușe calibru 7,65 mm. sigilate cu sigiliul M.I. nr. 4447 și care urmează a fi redate circuitului pregătirii de luptă la data rămânerii definitive a hotărârii.

A fost obligat inculpatul să achite C.A.S. București 314.447 lei și 183.526 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare suportate de Spitalul Clinic de Urgență București și respectiv Spitalului Universitar de Urgență București.

A fost menținută măsura sechestrului asigurător și în temeiul art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea celor 9 capse G. deținute de inculpat, a aparatului de telefonie mobilă marca Motorola și a cartelei SIM, a șablonului din plastic și a instrumentului de scris, bunuri corp delict.

S-a luat act că părțile vătămate C.C., C.M.G., P.V.C. și Liceul J.M. prin Inspectoratul de învățământ București nu s-au constituit părți civile, iar în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 55.000.000 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

în noaptea de 10 august 2002 inculpatul a sustras prin efracție din depozitul de muniții, aparținând U.M. 01348 București, 7 grenade de mână defensive tip F1, 10 focoase destinate aceluiași tip de muniție și 6 cutii de câte 24 bucăți cartușe calibru 7,65 mm.

în aceleași împrejurări, inculpatul a distrus sigiliile legal aplicate de la ușile magaziilor nr. 2 și nr. 9 aflate în incinta depozitului de muniții de la aceeași unitate militară, iar muniția sustrasă a deținut-o fără drept, transportând ulterior la datele de 6 noiembrie 2002 și 15 martie 2003, două din grenadele sustrase, pe care le-a folosit.

Același inculpat a deținut, fără drept, la domiciliul său, 9 capse Genofix din categoria materialelor explozive, aceste activități desfășurându-se în scopul producerii unor acte de terorism și respectiv a folosirii grenadelor cu încălcarea gravă a ordinii de drept.

Astfel, inculpatul C.D., în seara zilei de 6 noiembrie 2002, a detonat una din grenadele sustrase din depozitul de muniții pe trotuarul din fața Liceului J.M. din București, într-o zonă în care se aflau mai mulți elevi, cu consecința vătămării corporale a cinci eleve minore.

Fapta a fost premeditată, inculpatul folosind mijloace apte să pună în pericol viața mai multor persoane, fiind degradate patru autoturisme parcate în apropiere, poarta de acces pentru elevii liceului precum și geamurile de la imobilul situat pe aceeași stradă la nr. 3.

Același inculpat, în data de 14 martie 2003, după amorsarea unei grenade sustrase, a amplasat-o într-un loc public, respectiv pe una din aleile intens circulate din Parcul Cișmigiu, realizând și urmărind uciderea și vătămarea corporală a mai multor persoane, prin detonarea muniției.

S-a mai reținut că nerespectarea regimului armelor și munițiilor s-a făcut în scopul tulburării grave a ordinii publice prin intimidare, teroare și crearea unei stări de panică, în același scop inculpatul formulând și amenințări cu bombe ori materii explozive prin scrisori și apeluri telefonice.

Instanța de fond a expus pe larg în considerentele sentinței împrejurările în care au fost săvârșite faptele, probele ce demonstrează vinovăția inculpatului, modalitatea descoperirii faptelor, circumstanțele referitoare la fiecare faptă în parte și la persoana inculpatului.

Cât privește încadrarea juridică pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 lit. a), e) și i) C. pen., 2 fapte, 6 noiembrie 2002, respectiv tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., 2 fapte, 15 martie 2003, s-a reținut existența concursului ideal de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. b) C. pen.

Prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice din 7 infracțiuni de distrugere prevăzute de art. 217 alin. (4) C. pen., într-o singură infracțiune, iar în ceea ce privește actele de terorism prin amenințări scrise și apeluri telefonice, s-au reținut dispozițiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în sensul aplicării Legii nr. 535/2004 pentru prevenirea și combaterea terorismului.

Sub aspectul laturii civile s-a apreciat ca fiind justificate pretențiile formulate de partea civilă C.M., acordându-se daune morale în cuantum de 60.000.000 lei, acestea fiind necesare pentru compensarea suferinței fizice și a traumelor psihice cauzate prin fapta inculpatului.

S-au considerat justificate și daunele materiale și morale solicitate de partea vătămată G.O.M., Ministerul Apărării Naționale și C.A.S. a municipiului București, restul părților vătămate fie nu s-au constituit părți civile fie nu au probat daunele cerute.

împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul C.D.

Procurorul a criticat sentința pentru greșita schimbare a încadrării juridice a faptelor, neaplicarea pedepsei complementare la infracțiunea de acte de terorism respectiv individualizarea judiciară a pedepselor.

Inculpatul a criticat sentința pentru greșita condamnare solicitând achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., susținând că nu a fost la locul săvârșirii infracțiunilor.

Prin decizia penală nr. 437/ A din 31 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 1374/M/2005, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul C.D., împotriva sentinței penale nr. 291din 8 martie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 2670/2004.

S-a desființat, în parte, sentința penală sus-menționată și în rejudecare, s-a dispus:

- repunerea pedepselor aplicate inculpatului în individualitatea lor;

- în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice pentru faptele din 6 noiembrie 2002 de la Liceul J.M. din 2 infracțiuni de tentativă la omor prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen., și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., ambele în concurs ideal prevăzut de art. 33 lit. b) C. pen., într-o singură infracțiune de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. a) și e) și C. pen., raportat la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

A condamnat inculpatul în baza acestor texte de lege, la pedeapsa închisorii de 16 ani și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 8 (opt) ani.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare.

în baza art. 334 C. proc. pen., a modificat încadrarea juridică pentru faptele din 15 februarie 2003 din Parcul Cișmigiu din 2 infracțiuni de tentativă la omor prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen., și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., într-o singură infracțiune de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

A condamnat inculpatul pentru infracțiunea de mai sus la pedeapsa închisorii de 14 ani și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 6 ani.

A aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a degradării militare.

A modificat încadrarea juridică pentru actele de terorism prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 141/2001 în art. 32 lit. d) din Legea nr. 535/2004, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), și condamnarea inculpatului la 8 ani închisoare și la pedeapsa complementară a degradării militare.

A modificat încadrarea juridică pentru actele de terorism prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 141/2001 în art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pentru care a condamnat inculpatul la 6 (șase) ani închisoare.

în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale în cea mai gravă de 16 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 3 ani, pedeapsa de executat fiind de 19 ani închisoare.

în baza art. 35 alin. (2) și (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., cea mai gravă pe o durată de 8 ani, cât și degradarea militară.

A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus detenția de la 24 martie 2003 la 31 mai 2005.

A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 400.000 lei a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că incriminarea faptei de terorism săvârșită de inculpat prin formularea de amenințări cu bombe sau cu materiale explozive prin scrisori sau apeluri telefonice în scopul producerii unei stări de panică și prin teroare și intimidare, a fost sancționată prin acte normative succesive respectiv prin O.U.G. nr. 141/2001 (în vigoare la data trimiterii în judecată) și prin Legea nr. 535/2004, intrată în vigoare la data judecății.

în atare situație s-a apreciat că sunt incidente prevederile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), legea mai favorabilă fiind Legea nr. 535/2004 în ce privește limitele de pedeapsă prevăzute de art. 32 lit. d) și art. 37 alin. (2), texte de lege ce-și au conținutul infracțional corespondent în art. 1 alin. (1) lit. d) și art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 141/2001.

Cum prima instanță a făcut aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a menținut greșit încadrarea juridică în dispozițiile Legii nr. 141/2001 astfel încât motivul invocat de procuror s-a apreciat ca fiind fondat.

De asemenea, s-a considerat greșită și încadrarea juridică dată faptelor de tentativă la omor săvârșite de inculpatul C.D. în data de 6 noiembrie 2002 respectiv 14 martie 2003.

Instanța de apel a constatat că în mod greșit s-a reținut concursul ideal de infracțiuni, inculpatul având în ambele împrejurări reprezentarea producerii rezultatului mai grav al omorului deosebit de grav incriminat în art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., prin modalitatea amplasării și acționării grenadelor, în loc public, mijlocul folosit fiind apt să pună în primejdie viața mai multor persoane aflate în zonă sau chiar să le-o curme, rezultat pe care l-a și urmărit, de altfel, și care nu s-a produs din împrejurări independente de voința sa.

în aceste împrejurări inculpatul a vizat, în ambele situații o pluraritate de victime, element circumstanțial al infracțiunii de omor deosebit de grav, astfel încât se impune a se reține o unică tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen., și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., urmând a se modifica în acest sens încadrarea juridică potrivit art. 334 C. proc. pen.

în privința individualizării judiciare a pedepselor s-a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea spre maximul legal, aplicarea pedepsei complementare a degradării militare și a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

De asemenea, s-a reținut că vinovăția inculpatului a fost judicios stabilită de prima instanță, starea de fapt reținută fiind în concordanță cu probele administrate.

împotriva ambelor hotărâri, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹pct. 17, 17¹ C. proc. pen., considerând că faptele săvârșite de inculpat au primit o greșită încadrare juridică, precum și aceea că prin hotărârile pronunțate s-a făcut o greșită aplicare a legii.

în esență, parchetul a susținut că instanța de apel avea obligația potrivit dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., să pună în discuția părților schimbarea de încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului C.D. din două fapte de tentativă la infracțiunea de omor calificat respectiv două fapte de tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, comise la 6 noiembrie 2002 și 14 martie 2003, în două tentative la infracțiunea de omor deosebit de grav.

Prin această omisiune a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului.

De asemenea, parchetul a invocat greșita încadrare juridică dată faptelor prin rechizitoriu, impunându-se schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat și tentativă la infracțiunea de omor calificat deosebit de grav prevăzute de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 175 lit. a), e) și i) și art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 176 lit. b) C. pen., fapte comise la 6 noiembrie 2002 în tentativă la infracțiunea de acte de terorism prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 174, 175 lit. a), e) și i) și art. 176 lit. b) C. pen.

Aceeași încadrare juridică s-a solicitat și pentru fapta săvârșită de inculpat în data de 14 martie 2003.

în fine, parchetul a criticat hotărârile sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), considerând că în speță legea mai favorabilă este Legea nr. 141/2001 care nu prevedea și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

Recurentul inculpat a reiterat motivele invocate în apel solicitând achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., faptele nefiind săvârșite de către acesta.

Prin decizia penală nr. 4896 din 5 septembrie 2005, înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind pe inculpatul C.D., casând decizia penală atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

A menținut starea de arest a inculpatului C.D.

A respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva aceleiași decizii.

A obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, înalta Curte a constatat următoarele:

Instanța de apel a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate absolută, întrucât a schimbat încadrarea juridică, reținând câte două infracțiuni de tentativă la omor deosebit de grav prevăzute de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a), e), i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. (faptele din 6 noiembrie 2002, respectiv 15 februarie 2003), fără să pună în discuția părților noua încadrare juridică.

în speță, nici apărătorul inculpatului în concluziile sale și nici procurorul, cu ocazia dezbaterilor, nu au avut în vedere noua încadrare juridică, impunându-se casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

S-a precizat că, în cadrul rejudecării, instanța va examina și va pune în discuție incidența în cauză a dispozițiilor art. 20 C. pen., raportat la art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 174,art. 175 lit. a), e) și i) și art. 176 lit. b) C. pen., respectiv art. 1 alin. (1) lit. c) din același act normativ, cu referire la art. 217 alin. (4) C. pen.

S-a dispus, de asemenea, să se aibă în vedere și dispozițiile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului.

înalta Curte a apreciat, de asemenea, că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), privind aplicarea legii penale mai favorabile întrucât de la data săvârșirii infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 279 C. pen. și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit mai multe legi penale.

în speță, spre deosebire de dispozițiile art. 1 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 141/2001, care prevăd pentru fapte de terorism doar pedeapsa cu închisoarea, dispozițiile art. 32 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 535/2004 pedepsesc aceeași faptă cu închisoarea și interzicerea unor drepturi.

Așa încât, avându-se în vedere că legea veche nu prevedea și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, s-a apreciat că legea mai favorabilă ce trebuie aplicată inculpatului este Legea nr. 141/2001 și nu Legea nr. 535/2004.

Cu privire la recursul declarat de inculpatul C.D., înalta Curte a apreciat că este nefondat întrucât probatoriul complex administrat în cauză (declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, procesele-verbale de reconstituire a faptei, procesele-verbale de percheziție corporală și domiciliară, expertizele balistice, constatărilor tehnico-științifice, declarațiile părților vătămate, părților civile, expertizelor medico-legale care atestă leziunile suferite de acestea, celelalte înscrisuri) demonstrează, fără dubii, că inculpatul este autorul faptelor reținute în sarcina sa prin actul de trimitere în judecată.

S-a apreciat că sub aspectul tuturor infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului s-au administrat suficiente dovezi pentru dovedirea vinovăției acestuia, respectându-se totodată dreptul de apărare în ambele faze ale procesului penal.

Fiind trimisă cauza spre rejudecare la instanța de apel, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a pronunțat prin decizia penală nr. 218 din 17 martie 2006 astfel:

A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, desființând, în parte, sentința penală a primei instanțe și, rejudecând în fond, a înlăturat dispozițiile art. 33 - art. 34 C. pen., și a repus în individualitatea lor pedepsele componente.

în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute prin rechizitoriu:

- din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 141/2001 în infracțiunea prevăzută de art. 37 alin. (2) și (3), raportat la art. 2 din Legea nr. 535/2004, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);

- din infracțiunile (2 fapte) prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 - art. 175 lit. a), e) și i) C. pen., și art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., într-o infracțiune prevăzută de art. 20 raportat la art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 141/2001, cu referire la art. 174 - art. 175 lit. a), e) și i) C. pen., și art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (fapta din 6 noiembrie 2002 de la Liceul J.M.);

- din infracțiunile (2 fapte) prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 - art. 175 lit. a), e) și i) și art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 141/2001, cu referire la art. 174 - art. 175 lit. a), e) și i) C. pen., și art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (o singură faptă, 15 februarie 2003 din Parcul Cișmigiu);

- din infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (4) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 141/2001, cu referire la art. 217 alin. (4) C. pen., și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

1. în baza art. 37 alin. (2) și (3), raportat la art. 2 din Legea nr. 535/2004, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe inculpatul C.D., la 15 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

în baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c), d) și e) C. pen., pe o durată de 10 ani.

în baza art. 67 C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a degradării militare.

2. în baza art. 20 raportat la art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 141/2001, cu referire la art. 174 - art. 175 lit. a), e) și i) C. pen., și art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe inculpat la două pedepse de câte 15 ani fiecare (faptele din 6 noiembrie 2002 de la Liceul J.M. și respectiv 15 martie 2003 din Parcul Cișmigiu).

Cu aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

în baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c), d) și e) C. pen., pe o durată de 10 ani, pedeapsă aplicată lângă fiecare infracțiune de mai sus.

A făcut aplicarea art. 67 C. pen.

3. în baza art. 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 141/2001, cu referire la art. 217 alin. (4) C. pen., și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe același inculpat la 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

în baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c), d) și e) C. pen., pe o durată de 10 ani.

A făcut aplicarea art. 67 C. pen.

în baza art. 33 și 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate în cauză, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, respectiv 15 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

în baza art. 65 raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), a interzis inculpatului drepturile prevăzute de lit. a), b), c), d) și e) al acestui din urmă articol, pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.

A făcut aplicarea art. 67 C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale aplicate.

în baza art. 381 C. proc. pen., a dedus prevenția inculpatului de la 24 martie 2003 la 17 martie 2006 și a menținut starea de arest.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a apreciat, în considerentele deciziei, că, primind cauza spre rejudecare numai cu privire la apelul declarat de parchet, Curtea s-a conformat instanței de recurs și a avut în vedere limitele rejudecării conform dispozițiilor art. 385¹⁸ C. proc. pen.

S-a reținut că prin hotărârea înaltei Curți de Casație și Justiție faptele au fost stabilite cu autoritatea de lucru judecat, iar potrivit motivelor de apel invocate de parchet, s-au avut în vedere schimbarea încadrării juridice a unora dintre faptele reținute în sarcina inculpatului, aplicarea pedepselor complementare pe lângă cele principale, individualizarea sancțiunilor și competența Curții de Apel în soluționarea cauzei.

Examinând hotărârea atacată, Curtea a admis apelul declarat de parchet și a dispus conform dispozitivului sus-menționat, având în vedere următoarele considerente:

în sarcina inculpatului C.D., s-a reținut, în mod corect, pe baza evaluării probatoriului administrat în cauză că, în noaptea de 10 august 2002, a sustras prin efracție din depozitul de muniții aparținând U.M. 01348 București, 7 grenade de mină defensive tip F1, 10 focoase destinate aceluiași tip de muniții și 6 cutii de câte 24 bucăți cartușe calibru 7,65 mm.

Fapta a fost premeditată, inculpatul folosind mijloace apte să pună în pericol viața mai multor persoane, fiind degradate patru autoturisme parcate în apropiere, poarta de acces pentru elevii liceului, precum și geamurile de la imobilul situat pe aceeași stradă la nr. 3.

înalta Curte de Casație și Justiție a reținut la rândul său, în recursurile declarate de parchet și inculpat, că probatoriul complex administrat în cauză demonstrează fără dubiu că inculpatul este autorul faptelor reținute în sarcina sa prin actul de trimitere în judecată.

Cât privește însă încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu infracțiunilor de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, săvârșit de inculpat în data de 6 noiembrie 2002 la Liceul J.M. și respectiv la 14 martie 2003 în Parcul Cișmigiu, în ambele împrejurări, acesta a avut reprezentarea rezultatului mai grav al omorului, vizând o pluralitate de victime și totodată modalitatea desfășurării activității infracționale, locul public în care grenadele au fost detonate sau amplasate, faptele săvârșite în scopul tulburării grave a ordinii publice prin crearea unei stări de panică, constituie acte de terorism, după cum și cele de nerespectare a regimului armelor și munițiilor ca și de distrugere, iar motivul de apel invocat de parchet privind schimbarea de încadrare juridică apare fondat.

Ele sunt prevăzute în O.U.G. nr. 141/2001 pentru sancționarea unor acte de terorism și a unor fapte de încălcare a ordinii publice, iar în condițiile în care prin Legea nr. 535/2004 au fost reglementate în dispozițiile art. 32 din aceeași lege, instanța va avea în vedere că față de succesiunea de legi în timp, cea dintâi reprezintă legea mai favorabilă (pedeapsa principală cu închisoarea fără aplicarea obligatorie a pedepsei complementare) și va fi aplicată.

Astfel, faptele de tentativă la omor calificat și deosebit de grav cât și de distrugere care au avut drept urmare tulburarea gravă a ordinii publice prin crearea unei stări de panică și insecuritate în rândul elevilor, părinților, cadrelor didactice (Liceul J.M.) și a populației (Parcul Cișmigiu), prin schimbarea de încadrare juridică conform art. 334 C. proc. pen., au primit calificările de tentativă la infracțiunea de acte de terorism, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 174, 175 lit. a), e) și i) și art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (două fapte: Liceul J.M. - 6 noiembrie 2002 și Parcul Cișmigiu - 14 martie 2003).

Infracțiunea de distrugere comisă în scopul tulburării grave a ordinii publice prin crearea unei stări de panică a primit în temeiul art. 334 C. proc. pen., încadrarea juridică prevăzută de art. 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 217 alin. (4) C. pen., întrucât constituie act de terorism, în condițiile aplicării legii mai favorabile.

în ce privește fapta inculpatului C.D. de a formula amenințări cu bombe sau cu materii explozive prin scrisori sau apeluri telefonice în scopul tulburării grave a ordinii publice prin intimidare, teroare, crearea unei stări de panică, ea constituie tot un act de terorism, însă de la data săvârșirii faptei și până la judecarea ei s-a constatat că a intervenit o lege mai favorabilă, Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, impunând schimbarea încadrării juridice din art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 141/2001 în art. 37 alin. (2) și (3), raportat la art. 2 din sus-numita lege cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

S-a constatat că potrivit acestui text de lege este obligatorie aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

Admițând apelul declarat de procuror în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., instanța de control judiciar a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpat puse în discuție și l-a condamnat la pedepse individualizate și dozate conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

S-a avut în vedere că infracțiunile contra vieții prin actele de terorism comise de inculpat sunt pedepsite de C. pen., cu detențiunea pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 ani (art. 176 C. pen.), iar tentativa cu închisoare de la 10 la 25 de ani.

Pentru aceste fapte, Curtea apreciază că o pedeapsă orientată către mediul cuprins în intervalul arătat este proporțională cu gravitatea lor, cu împrejurările în care au fost comise și modalitățile reținute, dar totodată și în acord cu circumstanțele personale ale inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, divorțat, un copil minor rezultat din căsătorie, cu o atitudine de negare și lipsă de regret a faptelor comise pentru care a oferit explicații neplauzibile.

Și pentru celelalte fapte a căror încadrare juridică și individualizare a pedepselor au constituit motive de apel, Curtea s-a orientat la pedepse individualizate conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în condițiile gradului de pericol social concret pe care îl reprezintă alături de toate circumstanțele reale și personale reținute mai sus.

în limitele legii, s-au aplicat și pedepsele complementare prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., după cum și degradarea militară.

Restul pedepselor aplicate de instanța de fond au fost menținute iar în temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-a făcut aplicarea regulilor concursului real de infracțiuni.

în condițiile în care pedeapsa rezultantă este de 15 ani închisoare, Curtea a apreciat că nu se mai impune aplicarea vreunui spor fiind îndestulătoare și aptă să atingă scopul educativ-preventiv.

Se vor contopi și pedepsele complementare conform dispozițiilor art. 35 alin. (2) și (3) C. pen.

Cu privire la ultimul motiv de apel formulat de parchet referitor la competența materială a Curții de Apel de a soluționa infracțiuni privind actele de terorism conform art. 40 din Legea nr. 535/2004, în cauză reținându-se în sarcina inculpatului infracțiunea prevăzută de art. 37 alin. (2) și (3), raportat la art. 2 din Legea nr. 535/2004, instanța de apel a avut în vedere următoarele:

Potrivit art. 41 alin. (2) C. proc. pen., schimbarea calificării faptei printr-o lege nouă nu atrage necompetența instanței de judecată, afară de cazul când prin lege s-ar dispune astfel.

Așa încât, instanța sesizată cu judecarea unei cauze rămâne în continuare competentă să o soluționeze chiar în condițiile intervenției unei legi noi prin care se schimbă de către legiuitor calificarea juridică a faptei, precum și competența materială de judecare a cauzei, dacă prin dispozițiile tranzitorii ale noului act normativ nu se prevede obligativitatea declinării competenței judecării cauzei către instanța competentă material, potrivit noilor dispoziții.

în cauză, legiuitorul a schimbat calificarea faptelor săvârșite de către inculpat din infracțiunea de acte de terorism, prevăzută de art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 141/2001 în infracțiunea de amenințare a unei persoane sau colectivități cu folosirea armelor biologice, materialelor nucleare, radioactive sau explozive, prevăzută de art. 37 alin. (2) și (3) din Legea nr. 535/2004, dându-se astfel o nouă calificare juridică activității infracționale a inculpatului.

Dispozițiile finale ale legii nu cuprind referiri cu privire la cauzele aflate pe rolul instanțelor de judecată în care faptele inculpaților au primit a nouă calificare juridică, în acest context operând o prorogare de competență materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București în temeiul art. 41 alin. (2) C. proc. pen., care nu face necesară declinarea competenței în favoarea Curții de Apel.

împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul C.D.

Prin motivele de recurs depuse la dosarul cauzei, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat, în baza art. 385⁹alin. (1) pct. 14, raportat la art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și majorarea pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile de tentativă la acte de terorism și nerespectarea regimului armelor și munițiilor.

Prin memoriul depus la dosar, inculpatul C.D., a solicitat clemența instanței de recurs și aplicarea dispozițiilor art. 74 C. pen.

La data soluționării recursurilor, respectiv 5 iulie 2006, așa cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii, președintele completului de judecată a cerut părților ca în susținerile lor să se refere și la faptul dacă instanța de apel, investită cu rejudecarea cauzei s-a conformat dispozițiilor instanței de recurs privind casarea.

Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea recursurilor, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului inculpatului și menținerea stării de arest a acestuia.

Apărătorul inculpatului, de asemenea, a solicitat trimiterea cauzei pentru rejudecare la Curtea de Apel București.

Inculpatul a lăsat soluția la aprecierea instanței.

Examinând decizia penală atacată sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, înalta Curte constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 4896 din 5 septembrie 2005, înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursul parchetului și a casat decizie penală nr. 437 din 31 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie întrucât, așa cum rezultă din considerente, instanța de apel a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate absolută în condițiile în care, deși a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat la 6 noiembrie 2002, respectiv 15 februarie 2003, nu a pus în discuția părților noua încadrare juridică fată faptelor.

Față de această situație, dispoziția de casare a deciziei Curții de Apel este corectă.

Prin aceeași decizie (4896 din 5 septembrie 2005), înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D., stabilind că, sub aspectul tuturor infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, s-au administrat suficiente dovezi pentru dovedirea vinovăției acestuia, "respectându-se dreptul de apărare în ambele faze ale procesului penal".

Or, prin aceeași decizie, în considerente, instanța de recurs a apreciat că inculpatului nu i s-a respectat dreptul la apărare prin aceea că s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor fără a fi pusă în discuție aceasta, dispoziție imperativă a art. 334 C. proc. pen.

Pe de altă parte, instanța de apel, primind cauza spre rejudecare, a soluționat doar apelul parchetului, deși, la examinarea din oficiu a cauzei, sub toate aspectele, potrivit art. 371 C. proc. pen., ar fi trebuit să constate că se impunea, rejudecarea și a apelului inculpatului, în condițiile în care decizia nr. 437 din 31 mai 2005 (apreciată de înalta Curte de Casație și Justiție ca fiind lovită de nulitate absolută) a fost casată întrucât s-a schimbat încadrarea juridică a unor fapte săvârșite de inculpat, fără a da posibilitatea acestuia de a se apăra, încălcându-i-se, astfel dreptul la apărare.

Față de aceste considerente, înalta Curte constată că pentru o aplicare corectă a legii, singura soluție care se impune este aceea de admitere a recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul C.D., împotriva deciziei penale nr. 218 din 17 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, de casare a deciziei penale atacate și de trimitere a cauzei la Curtea de Apel București pentru judecarea apelului declarat de inculpatul C.D. și pentru rejudecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 291 din 8 martie 2005 a Tribunalului București, secția I penală.

Se va menține starea de arest a inculpatului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, a fost plătit din fondul Ministerului Justiției.

← ICCJ. Decizia nr. 4387/2006. Penal		ICCJ. Decizia nr. 4376/2006. Penal. Plângere împotriva... →

ICCJ. Decizia nr. 4333/2006. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4333/2006. Penal