ICCJ. Decizia nr. 4506/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 363 din 8 iulie 2005, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 8009/P/2003, s-au respins cererile de restituire a cauzei la procuror și de extindere a procesului penal formulate de inculpatul C.P.
în baza art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul C.P. la pedeapsa de 10 ani închisoare.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), și art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada detenției preventive de la 5 decembrie 2003, la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-au respins acțiunile civile promovate în cauză de SC M.G. SA Slatina și SC S. SA Slatina.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M.T. și a fost obligat inculpatul la 460.000.000 lei despăgubiri civile către această parte.
S-a respins cererea de instituire a sechestrului asigurator.
A fost obligat inculpatul la 40.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 1.000.000 lei onorariu apărător oficiu.
Pentru a pronunța această sentință, pe baza probatoriilor administrate, respectiv autodenunțul și declarațiile luate denunțătorului M.T., procese-verbale de capcanare criminalistică, proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, autorizații de percheziție emise de Tribunalul Dolj, procese-verbale de percheziție aferente, proces-verbal de inventariere a bunurilor găsite la inculpat, declarații luate martorilor, procese-verbale de confruntare, fișa postului inculpatului, note de redare ale convorbirilor telefonice și înregistrărilor ambientale, listinguri ale apelurilor telefonice efectuate de denunțător și inculpat, copia registrului postului pentru intrări-ieșiri din cadrul D.R.D.P. Craiova, situația rulajului contului de card al inculpatului, copii a unor documente fiscale emise de cele două societăți și declarațiile inculpatului, s-a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 2 decembrie 2003, M.T. s-a prezentat la P.N.A. București, unde a formulat un autodenunț potrivit căruia inculpatul C.P., director la D.R.D.P. Craiova, urma să primească suma de 10.000 Euro ca urmare a traficării influenței sale de pe lângă reprezentanții legali ai SC G.M. SA Tortona pentru încheierea unui contract privind livrarea de balast și refuz de ciur, către firma deținătorului SC M.G. SA Slatina.
Astfel, denunțătorul M.T., administrator al SC M.G. SA Slatina, l-a cunoscut pe inculpat, în luna martie 2003, în condițiile în care efectua analize de laborator pentru probe de balast în cadrul D.R.D.P. Craiova, acesta din urmă certificându-i calitatea superioară a materialului de construcție prin avizarea favorabilă a buletinelor de analiză. în acel moment inculpatul i-a propus denunțătorului să-l pună în legătură cu reprezentantul legal al SC G.L. Tortona, firmă specializată în construcția de drumuri și poduri pentru realizarea unor contracte comerciale în vederea livrării balastului.
în zilele următoare, în biroul inculpatului C.P., denunțătorul M.T. l-a cunoscut și pe numitul K.D., director de proiect în cadrul SC G.L. SA Tortona, coordonatorul șantierului de la Craiova, stabilind că în perioada următoare să fie perfectat un contract pentru furnizarea de materiale de construcții.
Inculpatul C.P. i-a confirmat denunțătorului sprijinul său pentru încheierea și derularea contractului și garantarea unor plăți contractuale fără întârziere, pretinzând în finalul discuției cumpărarea de către M.T. a unui apartament în București pe numele inculpatului.
Convenția s-a concretizat la sfârșitul lunii martie, urmând ca SC M.G. SA să livreze către SC G.L. SA Tortona 150.000 m3 de balast până la jumătatea anului 2004.
Pe parcursul derulării contractului, în mod repetat, inculpatul C.P. l-a contactat telefonic pe denunțătorul M.T. căruia i-a pretins diverse sume de bani sub pretextul intervențiilor sale față de reprezentanții SC G.L. SA Tortona, pentru ca aceștia din urmă să respecte cu fermitate clauzele privind plata prestațiilor contractuale.
La sfârșitul lunii iulie 2003, inculpatul l-a contactat pe denunțătorul M.T., solicitându-i conform înțelegerii inițiale o sumă de bani de care avea nevoie și datorită faptului că în acea perioadă denunțătorul se afla pe litoral, acesta a sunat-o pe martora P.L., șefa balastierei, căreia i-a solicitat să ia toți banii pe care îi are în societate, să-i pună într-un plic și să-i predea inculpatului C.P.
La data de 29 iulie 2003, martora P.L. s-a deplasat la sediul D.R.D.P. Craiova dar, datorită faptului că în acel moment inculpatul participa la o licitație, a trebuit să-l aștepte cca. 2 ore. După terminarea licitației, intrând în biroul inculpatului s-a prezentat, afirmând că vine din partea lui M.T. și că trebuie să-i remită un plic cu bani, fără a intra în alte amănunte.
Declarația numitei P.L. a fost confirmată de martora R.E. care la rândul ei a arătat că la sfârșitul lunii iulie a primit dispoziție de la denunțător să scoată din casă, cu titlu de avans, drepturi bănești pe care să le înmâneze inculpatului C.P.
Denunțătorul a pus la dispoziție suma de 125.000.000 lei, care a fost schimbată în 3.075 Euro, iar restul sumei de 8400 dolari S.U.A. a fost pusă la dispoziția denunțătorului de P.N.A.
La 5 decembrie 2003, o echipă formată din procurori și ofițeri din cadrul P.N.A. București, s-a deplasat la Craiova pentru prinderea în flagrant a inculpatului, astfel că în jurul orei 13,00, denunțătorul a intrat în sediul D.R.D.P. Craiova, l-a așteptat 20 de minute pe inculpat, care a întârziat datorită traficului intens, astfel că a intrat în curtea instituției la ora 13,20.
Inculpatul l-a invitat pe denunțător în biroul său, ultimul confirmând că vrea să onoreze integral pretenția formulată, suma fiind alcătuită din 3.075 Euro și 8.400 dolari S.U.A. La întrebarea denunțătorului dacă este bine așa, inculpatul a răspuns "hai, hai cu mine ! îi țineți dumneavoastră ?", moment în care a fost surprins și de înregistrarea video.
La propunerea inculpatului au părăsit D.R.D.P. Craiova, deplasându-se cu mașina denunțătorului care era condusă de un șofer al instituției, spre M.V. După o scurtă discuție cu soția sa, s-au deplasat în direcția bazei de deszăpezire C. și după parcarea celor două autoturisme, al denunțătorului și autoturismul de serviciu al inculpatului, au urcat la etajul I al clădirii, împrejurări în care inculpatul s-a uitat pe geam, exprimându-și surprinderea privind existența unei mașini parcate pe partea dreaptă.
în sufragerie, unde se afla și soția inculpatului C.S., după care au rămas doar inculpatul și denunțătorul, care i-a solicitat conform înțelegerii anterioare, asigurarea unui apartament pentru derularea contractului, întrebând dacă suma ce urma să i-o dea reprezintă și contravaloarea acestui apartament. Inculpatul prin gesturi a confirmat că nu o să mai pretindă și alte sume de bani în contul apartamentului.
în aceste împrejurări, denunțătorul a scos pachetul de bani dorind să-l înmâneze inculpatului, însă acesta i-a făcut semn să-l pună pe masă, ceea ce s-a și întâmplat, după care, au părăsit încăperea, au coborât scările și au ajuns în curte, fără a mai purta și alte discuții, moment în care a intervenit echipa operativă a P.N.A.
S-a procedat în prezența martorilor la percheziția corporală a inculpatului, acesta fiind condus în sufragerie, unde, pe masă a fost depistat pachetul cu bani, despre care inculpatul a declarat că nu știe nimic. Procedându-se la decapsarea pachetului, s-a constatat că acesta conține 3.075 Euro și 8.400 dolari S.U.A., seriile bancnotelor corespunzând celor din procesul-verbal de capcanare criminalistică încheiat la 4 decembrie 2003.
Verificându-le bancnotele cu lampă UV, s-au constatat urme de praf fluorescent, precum și inscripția "mită". Pe mâinile și hainele inculpatului nu s-au evidențiat urme de praf fluorescent.
La percheziția autoturismului Opel Vectra, în portbagajul acestuia a fost găsită o geantă din piele de culoare maro ce conținea între altele, sumele de 20.340 Euro, 2.940 dolari S.U.A. și 129.200.000 lei, a căror proveniență nu a putut fi explicată de inculpat, sumele fiind consemnate la B.R., sucursala municipiului București.
împotriva acestei sentințe, au declarat apel denunțătorul, părțile civile SC M.G. SA Slatina și SC S. SA Slatina și inculpatul.
Denunțătorul M.T., a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței primei instanțe numai în ce privește latura civilă, considerând că prima instanță nu s-a preocupat de administrarea probatoriilor pe latură civilă și, în aceste condiții, hotărârea atacată nu a rezolvat fondul cauzei, fiind astfel afectată de nulitate.
Pe de altă parte, considerentele hotărârii nu motivează în fapt și în drept soluționarea laturii civile și nu acordă dobânda legală prevăzută de lege astfel că, față de traumatizarea sa psihică, se impun acordarea de despăgubiri morale într-un cuantum ridicat.
Părțile civile SC M.G. SA Slatina și SC S. SA Slatina, au solicitat, de asemenea, desființarea sentinței cu privire la latura civilă, reiterând considerente similare și, în consecință, după administrarea de noi probatorii printre care, audierea de martori, expertize contabile, înscrisuri, să fie obligat inculpatul către ele, la despăgubiri materiale și morale, cu dobânda legală aferentă, care să acopere indicele de inflație.
Inculpatul în apelul său, a cerut admiterea apelului și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, invocând:
- nulitatea sentinței pentru nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la întocmirea rechizitoriului și confirmarea acestuia, luate cu încălcarea dispozițiilor art. 209 C. proc. pen. și art. 221din Legea nr. 78/2000;
- nelegalitatea procedurii de constatare a infracțiunii flagrante, fiind încălcate dispozițiile art. 466 C. proc. pen., în condițiile în care intrarea în vigoare a Legii nr. 281/2003 era stabilită la 1 ianuarie 2004 iar data realizării flagrantului, 5 decembrie 2003 este anterioară acestor modificări;
- nelegalitatea compunerii completului de judecată;
- oportunitatea completării urmăririi penale, cu consecința trimiterii cauzei la procuror pentru a se administra toate probele necesare. în apel s-a solicitat audierea ziaristului R.G., purtarea unei corespondențe cu SC G.L. SA pentru stabilirea cu certitudine a persoanelor care au semnat contractul, de asemenea cu P.N.A., de la societățile prestatoare de servicii telefonice să se evidențieze convorbirile purtate de la mai multe numere telefonice și, în final, efectuarea unei expertize privind înregistrările audio.
Prin alt apărător, același inculpat, reiterând în parte aceleași critici, a mai adăugat și alte motive de nelegalitate privind:
- pronunțarea hotărârii de către grefierul de ședință;
- încălcarea dreptului la apărare, întrucât apărătorului din oficiu nu i s-a acordat termenul de 24 ore prevăzut de lege, pentru pregătirea apărării;
- greșita condamnare a inculpatului care nu se face vinovat de infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., scoțând în evidență contradicțiile din declarațiile denunțătorului, ale martorilor, lipsa de probe directe potrivit cărora, s-a primit în mai multe tranșe suma totală de 460.000.000 lei, de asemenea, se arată că prin declarațiile martorilor R.E., P.L., V.G., B.D., P.C., s-a confirmat o stare de fapt incertă impunându-se achitarea;
- cu privire la flagrantul realizat, se arată că inculpatul nu a luat plicul cu bani și, ca atare, nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute.
Cu ocazia acordării cuvântului pe fond, prin alt apărător, a criticat sentința și pentru netemeinicie, considerând că pedeapsa de 10 ani, la limita maximă a prevederii legale, este excesivă astfel că se impune atenuarea regimului sancționator, față de statutul său de infractor primar, vârsta sa și de caracterizările pozitive de care beneficiază.
Prin decizia penală nr. 25 din 25 ianuarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală, s-a admis apelul declarat de inculpatul C.P. și a fost desființată sentința penală susmenționată numai în ceea ce privește pedeapsa principală aplicată inculpatului, ce a fost redusă la 5 ani închisoare, fiind menținută starea de arest; totodată, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de denunțătorul M.T. și părțile civile SC M.G. SA Slatina și SC S. SA Slatina.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul aplicării unei pedepse prea mici.
Totodată, împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs denunțătorul M.T. și părțile civile SC M.G. SA Slatina și SC S. SA Slatina, precum și inculpatul C.P., criticându-le pentru nelegalitate pentru motivele arătate pe larg în practicaua prezentei decizii.
Examinând hotărârile criticate, prioritar sub aspectul criticii formulate ce vizează încălcarea dreptului la apărare, înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 171 alin. (41) C. proc. pen., când asistența juridică este obligatorie, dacă apărătorul ales nu se prezintă nejustificat la 2 termene de judecată consecutive, îngreunând astfel în mod voit desfășurarea și soluționarea procesului penal, organul judiciar desemnează un avocat din oficiu care să-l înlocuiască, acordându-i timpul necesar pentru pregătirea apărării, care nu poate fi mai mic de 3 zile.
în cauză, la data de 8 iulie 2005, instanța de fond a respins cererea scrisă de amânare a judecății formulată de G.P., unul dintre apărătorii aleși ai inculpatului și, în lipsa celorlalți avocați aleși, considerând incidente dispozițiile art. 171 alin. (41) teza II C. proc. pen., a dispus înlocuirea acestora cu un apărător din oficiu, suspendând ședința de judecată la orele 12,30 în vederea studierii dosarului și a pregătirii apărării. Deși apărătorul din oficiu a solicitat, inclusiv în scris, acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării, întrucât la acel moment, datorită complexității cauzei, nu poate formula concluzii corespunzătoare unei apărări temeinice și legale, instanța, reluând ședința la ora 14,02, a respins această cerere și a trecut la dezbaterea cauzei în fond. în raport de datele menționate, se constată că instanța de fond nu a respectat termenul de 3 zile prevăzut de textul de lege invocat pentru pregătirii apărării de către avocatul din oficiu.
Pe de altă parte, instanța de fond a dispus în mod nejustificat înlocuirea apărătorilor aleși cu un avocat din oficiu, deși nu se afla în ipoteza prevăzută de art. 171 alin. (41) C. proc. pen., respectiv apărătorii aleși nu lipsiseră nejustificat la 2 termene consecutive.
Astfel, verificând încheierile anterioare datei de 8 iulie 2005, înalta Curte constată că, la termenul de judecată din 6 iunie 2005, au fost prezenți doi dintre avocații aleși ai inculpatului, respectiv A.B. și G.P., la termenul din 20 iunie 2005 au lipsit toți avocații aleși, dar lipsea și dosarul de fond, pentru ca la termenul din 4 iulie 2005, anterior celui din 8 iulie 2005, să fie prezenți apărătorii aleși A.B. și G.P.
în concluzie, Curtea constată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a art. 171 alin. (41) C. proc. pen., întrucât, pe de o parte, apărătorii aleși ai inculpatului nu au lipsit nejustificat la două termene consecutive iar, pe de altă parte, chiar dacă înlocuirea ar fi fost justificată, nu a fost respectat termenul de 3 zile prevăzut expres de textul de lege în vederea pregătirii unei apărări efective.
Față de aceste considerente, înalta Curte constată incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., întrucât instanța de fond, făcând o greșită aplicare a textului de lege menționat, a pronunțat o hotărâre cu încălcarea normelor legale privind garantarea dreptului la apărare, consfințit de art. 24 din Constituția României și prevăzut de art. 6 C. proc. pen. și, respectiv, de art. 6 din C.E.A.D.O.L.F., prejudiciind interesele legale ale inculpatului care nu a beneficiat de o apărare efectivă, încălcare ce atrage nulitatea hotărârii respective în condițiile art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen. în același sens s-a statuat și în jurisprudența C.E.D.O., cazul A. contra I., 1980, potrivit căruia prevederile art. 6 paragraf 3 din Convenție garantează o apărare efectivă ce nu este asigurată prin simpla desemnare unui avocat din oficiu, sau cazul D. contra P., 1988, în care se menționează că pentru a încălca art. 6 alin. (3), nu este necesar să se demonstreze efectiv că slaba prestație a avocatului a prejudiciat situația reclamantului, autoritățile trebuind să asigure timp și condiții adecvate pentru ca avocatul desemnat să se poată pregăti.
Ca atare, înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursurile formulate de toți recurenții din prezenta cauza, va casa hotărârile pronunțate și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, menținând actele îndeplinite în fața acestei instanțe până la data de 8 iulie 2005. Cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere și celelalte motive de recurs ale inculpatului și ale celorlalți recurenți, întrucât prin examinarea lor de către înalta Curte, cu ocazia soluționării prezentului recurs, inculpatul ar fi fost privat de un grad de jurisdicție în care să beneficieze de apărare efectivă.
în ceea ce privește starea de arest a inculpatului C.P., înalta Curte constată că temeiurile care au stat la baza arestării preventive, art. 148 lit. b) și h) C. proc. pen., nu mai subzistă, astfel că în baza art. 139 alin. (2) din același cod, va revoca măsura arestării preventive și va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză. Pentru a dispune în acest sens, Curtea a avut în vedere faptul că inculpatul este arestat preventiv din data de 6 decembrie 2003, deci de cca. 2 ani și 7 luni, iar reluarea ciclului procesual de la fond, din motive care nu-i sunt imputabile acestuia, ar avea ca efect, în situația menținerii stării de arest pe perioada rejudecării, transformarea arestului preventiv într-o veritabilă modalitate de executare a unei pedepse ce nu a fost încă aplicată. Totodată, au fost avute în vedere și dispozițiile art. 5 paragraful 3 din C.A.D.O.L.F. referitoare la caracterul rezonabil al duratei detenției.
Conform dispozițiilor. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4485/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4494/2006. Penal → |
|---|
