ICCJ. Decizia nr. 4551/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4551/2006
Dosar nr. 9255/1/2006
Şedinţa publică din 14 iulie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 3 din 4 ianuarie 2006, Tribunalul Sibiu, în baza art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.L., la pedeapsa de 18 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă începând cu 24 ianuarie 2005.
S-a respins cererea de despăgubiri formulată de partea civilă M.I.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
Inculpatul P.L. a avut o relaţie personală, apropiată cu victima S.M., după propriile afirmaţii, din anul 1997 şi până în anul 2003.
Într-o declaraţie dată în timpul urmăririi penale mai susţine că au şi locuit împreună în perioada 1997-1999 în locuinţa lui din Mediaş, str. Stadionului, după care aceştia s-au mutat în imobilul pe str. Viitor, relaţia lor continuând şi vizitându-se reciproc.
În anul 2003 s-au despărţit. Cert este că pe parcursul relaţiei pe care au întreţinut-o au existat momente tensionate aşa cum reiese din spusele martorilor şi chiar ale inculpatului.
Tot din probele testimoniale mai rezultă că după despărţire inculpatul a ameninţat-o şi urmărit-o pe victimă de mai multe ori, fie direct, fie prin mesaje pe telefonul mobil.
În luna decembrie a anului 2003, inculpatul s-a deplasat la locuinţa victimei, unde a pătruns cu chei potrivite, s-a ascuns într-o cameră, după o comodă, având asupra lui într-o plasă un ciocan, un cuţit, un patent cu mânere roşii şi un cablu telefonic.
Fiind descoperit de victimă şi mama ei, a fugit abandonând lucrurile.
După câteva zile mama victimei a găsit printre haine o pereche de mănuşi chirurgicale pe care le-a arătat şi martorei L.M., cea care făcea curăţenie în casă. Martora afirmă că nu mai văzuse niciodată la domiciliul victimei astfel de mănuşi deşi făcea curăţenie o dată la trei săptămâni.
În noaptea de 12 ianuarie 2005, victima S.M. a fost omorâtă în casa ei, din raportul de autopsie medico-legală reieşind că moartea care a fost violentă s-a datorat dilacerării cerebrale cu expulsie de masă cerebrală, consecinţa unui politraumatism cu fracturi multieschiloase de calotă craniană, referitor la mecanismul producerii leziunilor s-a stabilit că nu s-au putut produce prin lovire repetată cu un corp tăietor despicător.
Cu ocazia cercetării locului faptei au fost identificate în aceeaşi încăpere două fragmente de mănuşi chirurgicale, una pe o cizmă iar cealaltă pe o jucărie de pluş îmbibată de sânge.
Cele două fragmente de mănuşi au fost supuse unei expertize criminalistice, ocazie cu care s-a constatat că pe ele se regăsesc profile genetice ale inculpatului.
Posibilitatea ca ele să aparţină altei persoane, din populaţia europeană poate fi regăsită doar la un număr de 8,47 x 0/7,pentru primul fragment şi al unui număr de 2,4 x 10/20 pentru cel de-al doilea fragment.
Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii, dar coroborarea probelor ce i-au fost administrate atât în timpul urmăririi penale cât şi în timpul cercetării judecătoreşti reiese că el este autorul faptei.
Sunt de observat contradicţiile, susţinerile diferite cu referire la aceleaşi împrejurări ale acesteia, astfel deşi în declaraţia dată la 12 ianuarie 2005, recunoaşte că o ameninţa telefonic pe victimă cu bătaia şi că i-a scris şi mesaje de ameninţare, ulterior revine şi contestă aceste afirmaţii. Realitatea acestora este însă dovedită cu declaraţiile martorilor L.M., T.H.O. şi T.E., dovedindu-se în acest fel starea conflictuală între părţi.
În aceeaşi ordine de idei sunt observate şi contradicţiile cu privire la mănuşile chirurgicale, după ce iniţial a declarat că nu le-a văzut, despre ele vorbindu-i victimei (declaraţia din 12 ianuarie 2005) ulterior relatează discuţiile avute cu acesta din data de 11 ianuarie 2005 când mai spune că ar fi pus o mănuşă pe mâna dreaptă.
La instanţă vine cu altă variantă şi afirmă că de fapt le-a folosit când i-a vopsit părul victimei. Această din urmă afirmaţie este infirmată de martora L.M., care în faţa instanţei arată că atunci când victima sau mama ei îşi vopseau părul aveau mănuşi care se vindeau odată cu vopseaua, fiind deosebite de cele chirurgicale.
Pe de altă parte, admiţând chiar că prezenţa inculpatului în casa victimei unde a fost surprins de mama victimei cu mai mult timp în urmă ar putea fi justificată din dorinţa de a o vizita, totuşi în acest context nu se explică de ce avea asupra lui acele scule a căror proprietate o neagă (cu excepţia unui patent cu mânere roşii), deşi nu proveneau din casă aşa cum susţine, afirmaţia fiind infirmată de martorele audiate.
Toate aceste aspecte coroborate cu proba ştiinţifică concură la ideea vinovăţiei inculpatului. Aceasta este întărită şi de conţinutul discuţiilor avute cu martorii C.F., căruia i-a relatat că vrea să ucidă o femeie, „să o facă" sau „să o execute", cerându-i şi relaţii despre viaţa de penitenciar şi R.G. la care s-a confesat că va face o crimă perfectă, aşa cum s-a inspirat de la canalul TV Discovery. Printre altele, celei din urmă i-a spus că va purta pantofi mai mari şi că va pune căciulă pentru a nu-i cădea păr şi va folosi mănuşi.
Fapta inculpatului aşa cum a fost arătată mai sus a fost calificată în drept ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere că deşi nu are antecedente penale, inculpatul a fost sincer, iar infracţiunea este periculoasă nu numai prin ea însăşi fiind curmată viaţa unei persoane, dar şi prin modalitatea de comitere.
Împotriva acestei sentinţe inculpatul a declarat apel solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei atacate şi rejudecând solicită a fi achitat, întrucât din probele administrate nu rezultă vinovăţia acestuia.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 157/ A din 16 mai 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.L. împotriva sentinţei penale nr. 3 din 4 ianuarie 2006 pronunţată de Tribunalul Sibiu.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 24 ianuarie 2005 la zi.
În termenul legal, inculpatul nemulţumit şi de această hotărâre, a declarat recurs, reluând motivul din apel, respectiv a cerut a fi achitat, el nesocotindu-se vinovat şi nici nu cunoaşte cine anume a comis omorul iar avocatul în plus a solicitat, în subsidiar, reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Curtea, după examinarea probatoriului cauzei şi a hotărârii atacate în raport de critica adusă, precum şi din oficiu, constată că situaţia de fapt este corespunzătoare activităţii infracţionale a inculpatului, că şi proba ştiinţifică biocriminalistică (expertiză efectuată în cauză) atestă profile genetice ale inculpatului pe fragmentele de mănuşi găsite la locul faptei, aşa încât justificat s-a reţinut vinovăţia recurentului, în comiterea omorului, pentru care este judecat.
Nu pot fi omise depoziţiile martorilor L.M., T.H.O. şi T.E. precum şi ale martorilor C.F. şi R.G. şi mai ales a celor din urmă şi faţă de care, inculpatul s-a confesat că, va face „o crimă perfectă" că „voia să ucidă o femeie", „să o execute", în acelaşi timp căutându-şi şi unele informaţii, despre viaţa din penitenciar.
Aşa fiind, probatoriul nefiind contradictoriu şi nici incomplet nu se impune suplimentarea şi văzând dorinţa deosebită a inculpatului de a comite o „crimă perfectă", dar şi diligenţelor depuse de acesta pentru a asigura clandestinitatea faptei, se va aprecia şi apărarea pe care şi-o face precum şi nesinceritatea de care a dat dovadă. Pe lângă această conduită se vor reţine şi împrejurările concrete în care a pregătit şi realizat omorul calificat şi care demonstrează potenţialul infracţional deosebit al recurentului.
În consecinţă, faţă de cele analizate, hotărârea atacată va fi menţinută, ca temeinică şi legală sub toate aspectele, inclusiv şi cu privire la individualizarea pedepsei, cuantumul de 18 ani închisoare şi care este orientat în apropierea limitei minime (ce este de 15 ani închisoare), nu poate a fi socotit excesiv. Ca atare va fi de natură să realizeze, atât reinserţia socială a recurentului precum şi prevenţia generală - potrivit cerinţelor art. 52 C. pen.
În consecinţă, recursul declarat va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 381 şi 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.L. împotriva deciziei penale nr. 157/ A din 16 mai 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 24 ianuarie 2005 la 14 iulie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4531/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4556/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
