ICCJ. Decizia nr. 4531/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4531/2006
Dosar nr. 6735/1/2006
Şedinţa publică din 13 iulie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin plângerea penală adresată la data de 16 noiembrie 2005 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, petiţionarul Ţ.G. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de Ţ.I., Ţ.N. şi notarul public B.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 290 şi 215 alin. (1) şi (3) C. pen.
În motivarea plângerii, petiţionarul a arătat că el şi soţia sa Ţ.L. au fost obligaţi să gireze cu apartamentul lor obţinerea unui împrumut de către SC E. SRL Piatra Neamţ, al cărei administrator era Ţ.I.
S-a încheiat astfel contractul de credit nr. 4736 din 27 octombrie 1994 autentificat de notarul B.V., în care petiţionarul împreună cu soţia sa figurează ca giranţi. Cu privire la încheierea acestui contract petiţionarul susţine că nu a fost prezent la autentificare şi nu l-a semnat.
Ulterior, la data de 22 martie 1995 sub nr. 4736, s-a încheiat un al doilea contract de garanţie imobiliară în care petiţionarul şi soţia sa au constituit în favoarea B. SA Piatra Neamţ o ipotecă asupra apartamentului acestora din Piatra Neamţ, pentru garantarea unui împrumut solicitat de Ţ.I. şi Ţ.N.
Cu privire la acest contract, petiţionarul susţine că nu a cunoscut de existenţa acestuia, iar semnătura nu-i aparţine.
Prin rezoluţia nr. 186/ P din 16 decembrie 2005, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în baza art. 228 raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de Ţ.I., Ţ.N. şi notarul public B.V., constatându-se împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, prevăzut de art. 122 C. proc. pen.
Împotriva acestei rezoluţii petiţionarul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, în baza art. 278 C. proc. pen.
Prin Rezoluţia nr. 29/II/2 din 31 ianuarie 2006, procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a respins plângerea petiţionarului cu motivarea că rezoluţia atacată este temeinică şi legală.
Împotriva ambelor rezoluţii, petiţionarul Ţ.I. a formulat, în baza art. 278¹ C. proc. pen., plângere la instanţa competentă, susţinând că în mod greşit s-a reţinut împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale, infracţiunile de înşelăciune şi de uz de fals fiind infracţiuni continue pentru care termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă numai din momentul epuizării activităţii infracţionale.
Prin sentinţa penală nr. 12 din 28 martie 2006, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului împotriva rezoluţiilor nr. 186/ P din 16 decembrie 2005 şi nr. 29/II/2 din 31 ianuarie 2006, ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, pe care le-a menţinut.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că soluţiile date de procuror sunt legale şi temeinice, infracţiunile pentru care s-a plâns petiţionarul s-au consumat la datele de 27 octombrie 1994 şi respectiv 22 martie 1995, date de la care au început să curgă termenele de prescripţie a răspunderii penale şi care în prezent s-au împlinit.
Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal petiţionarul a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, în baza art. 3859 pct. 10 şi 16 C. proc. pen., desfiinţarea rezoluţiilor şi trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor împotriva intimaţilor.
În susţinerea recursului petiţionarul a reluat criticile formulate şi în faţa instanţei de fond, în sensul că în mod nelegal s-a reţinut ca fiindîmplinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, sub aspectul săvârşirii de către intimaţii Ţ.I., Ţ.N. şi notarul public B.V. a infracţiunilor de înşelăciune şi uz de fals, întrucât acestea sunt infracţiuni continue, pentru care acest termen începe să curgă numai din momentul epuizării activităţii infracţionale, ceea ce nu s-a întâmplat nici până în prezent, având în vedere că este în derulare procedura de executare silită asupra locuinţei sale.
Examinând recursul formulat de petiţionar, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de fond a constatat în mod corect că plângerea petiţionarului este neîntemeiată, iar rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, sub aspectul săvârşirii de către Ţ.I., Ţ.N. şi notarul public B.V. a infracţiunilor prevăzute de art. 290 şi 215 alin. (1) şi (3) C. pen., este legală şi temeinică.
Infracţiunile pentru care recurentul petiţionar s-a plâns la data de 15 noiembrie 2005 nu sunt infracţiuni continue, ci infracţiuni cu execuţie instantanee care s-au consumat în momentul încheierii celor două contracte, respectiv 27 octombrie 1994 şi 22 martie 1995, date de la care au început să curgă termenele de prescripţie a răspunderii penale, potrivit dispoziţiilor art. 122 alin. (2) C. pen.
Cum în cauză nu s-au efectuat şi alte cercetări penale cu privire la aceste fapte, cursul prescripţiei a curs neîntrerupt, fiind împlinite, la data formulări plângerii, termenele de prescripţie de 5 şi respectiv 10 ani, prevăzute de dispoziţiile art. 122 alin. (1) C. pen., pentru infracţiunile pretins săvârşite de intimaţi, astfel că aceştia nu mai pot fi traşi la răspundere.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte apreciază că sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică sub toate aspectele, iar criticile recurentului petiţionar, ca fiind neîntemeiate.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b C. proc. pen., va respinge recursul petiţionarului, ca nefondat.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul Ţ.G. împotriva sentinţei penale nr. 12 din 28 martie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4521/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 4551/2006. Penal → |
|---|
