ICCJ. Decizia nr. 4421/2006. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4421/2006

Dosar nr. 3790/1/2006

Şedinţa publică din 11 iulie 2006

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 12/ PI din 30 ianuarie 2006, pronunţată în dosarul nr. 4008/P/2005 al Curţii de Apel Timişoara, s-a dispus, în temeiul art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), condamnarea inculpatei G.E. la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 81 şi 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

Prin aceeaşi hotărâre, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 290, C. pen., pentru care inculpata M.V. a fost condamnată la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 25, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), aceeaşi inculpată a fost condamnată la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare, iar în baza art. 291 C. pen., i s-a aplicat pedeapsa de un an închisoare.

Conform art. 33 şi 34 C. pen., au fost contopite cele trei pedepse, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea adică 1 an şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 81 şi 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe timpul termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

Totodată, s-a dispus anularea actelor false, respectiv a contractului de garanţie imobiliară şi încheierea de autentificare nr. 1848 din 10 septembrie 1998.

Conform art. 191 C. pen., inculpatele au fost obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt.

În luna septembrie 1998, inculpata M.V. s-a adresat Agenţiei Moldova Nouă a B.R.D., sucursala Caraş-Severin pentru acordarea unui împrumut în sumă de 200.000.000 lei. Întrucât avea nevoie de garanţii pentru acel credit a apelat la numita B.M., care a fost de acord, ca împreună cu soţul, B.I. să gireze, o parte din sumă cu apartamentul proprietate personală.

În acest scop, pe data de 9 septembrie 1998, inculpata M.V., partea vătămată B.M. şi martora M.I. s-au prezentat în faţa notarului, inculpata G.E., pentru a autentifica contractul de garanţie imobiliară.

Inculpata G.E. a cerut să fie prezent şi partea vătămată B.I., dar în cele din urmă a fost de acord să restituie inculpatei M.V. documentaţia, cu condiţia prezentării ulterioare şi cu semnătura numitului B.I.

A doua zi, inculpata M.V. a revenit la notarul public, cu documentaţia pe care se afla şi semnătura lui B.I., care a autentificat contractul de garanţie prin încheierea nr. 1848 din 10 septembrie 1998, consemnând în fals că B.I. ar fi fost prezent şi ar fi semnat în faţa sa.

În urma semnării acestor documente, inculpata a beneficiat de împrumutul solicitat, dar pentru că nu a plătit ratele scadente, banca a emis somaţia nr. 12 din 5 iunie 2002, luându-se măsura notării dreptului de executare silită a apartamentului.

Ca urmare a emiterii publicaţiei de vânzare a apartamentului, B.I. a aflat de contractul de garanţie, şi fiindcă nu l-a semnat, a depus plângere penală.

Împotriva hotărârii sus-arătate, în termen legal, a declarat recurs inculpata G.E. solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu, achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., iar în subsidiar încetarea procesului penal, întrucât a intervenit prescripţia specială.

De asemenea, hotărârea primei instanţe a fost atacată cu recurs şi de inculpata M.V., care, prin apărătorul ales, a solicitat încetarea procesului penal ca urmare a prescripţiei răspunderii penale.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât şi din oficiu hotărârea atacată, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 121 alin. (1) C. pen., prescripţia înlătură răspunderea penală.

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 124 C. pen., prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut în art. 122 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 154 NCP), este depăşit cu încă jumătate.

În cazul infracţiunilor prevăzute de art. 289, art. 290 şi art. 291 C. pen., termenul de prescripţie este cel prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., adică de 5 ani, iar termenul de prescripţie specială este de 7 ani şi 6 luni.

Având în vedere că fapta inculpatei G.E. (fals intelectual) cât şi faptele inculpatei M.V. (instigare la fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals) au fost săvârşite pe data de 10 septembrie 1998, Înalta Curte constată că în cauză termenul de prescripţie specială s-a împlinit pe data de 10 martie 2006.

În consecinţă, se vor admite recursurile declarate de inculpate, se va casa în parte sentinţa penală atacată şi în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) şi art. 124 C. pen., se va dispune încetarea procesului penal faţă de inculpatele G.E. şi M.V., pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor.

Totodată, vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpatele G.E. şi M.V. împotriva sentinţei penale nr. 12/ PI din 30 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 4008/P/2005.

Casează, în parte, hotărârea atacată şi în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) şi art. 124 C. pen., încetează procesul penal faţă de inculpata G.E., pentru infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., precum şi faţă de inculpata M.V., pentru infracţiunile de instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. şi uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., în cauză intervenind prescripţia răspunderii penale.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale recurate.

Suma de 100 lei noi, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată G.E., se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iulie 2006.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4421/2006. Penal