ICCJ. Decizia nr. 4468/2006. Penal. Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4468/2006
Dosar nr. 33039/2/2005
Şedinţa publică din 11 iulie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1131 din 1 septembrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul T.H., la 10 ani închisoare, pentru infracţiunea de trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi a art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) din acelaşi cod, pe durata de 3 ani.
În temeiul dispoziţiilor art. 17 şi ale art. 18 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea, de la inculpat, a cantităţii de 267,350 gr opium.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 22 aprilie 2004, după debarcarea dintr-o cursă aeriană care aterizase pe aeroportul Henri Coandă din Bucureşti, asupra inculpatului, sosit din Iran, a fost găsită cantitatea de 268,43 grame opium.
Ca atare, inculpatul a fost condus la o unitate sanitară în vederea efectuării unei endoscopii, iar la percheziţionarea sa, în lenjeria intimă, s-a mai găsit cantitatea de 3,68 gr. opium şi, în stomac, 20 capsule opium, eliminate pe cale anală.
Din rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 210708 şi nr. 210708/2 din 25 aprilie 2004, a rezultat că substanţa găsită asupra inculpatului constituie opium.
La cercetări, inculpatul a declarat că fiind consumator de opium, acesta i-a fost indicat în ţara sa natală ca tratament pentru atenuarea durerilor de spate, cantităţile găsite asupra lui fiind destinate în exclusivitate tratării herniei de disc contractată urmare faptului că a fost combatant în războiul dintre Iran şi Irak.
La testul de narcodependenţă efectuat atât pentru opiacee cât şi pentru alte substanţe stupefiante, rezultatul a fost negativ (vezi buletinul de analize medicale nr. 265 din 26 aprilie 2005, întocmit de Laboratorul Spitalului Clinic Dr. Alexandru Obregia), pentru acest considerent, dispunându-se neînceperea urmăririi penale cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, declaraţiile inculpatului necoroborându-se cu alte probe, aşa cum prevede art. 69 C. proc. pen.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 982 din 13 decembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul.
Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată de instanţa de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-a aplicat pedeapsă greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul nu este fondat.
Conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), text de lege care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 din acelaşi cod, stipulează că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, prin executarea ei urmărindu-se formarea unei atitudini corecte faţă de .. ordinea de drept.
Raportând la cauză aceste dispoziţii de lege, se apreciază că orientându-se la pedeapsa de 10 ani închisoare, instanţa a avut în vedere pericolul social concret grav al faptei, aceasta aducând atingere normelor legale care reglementează grija faţă de sănătatea publică, împrejurările în care inculpatul a comis fapta, respectiv introducerea în România de droguri de risc, dar şi persoana acestuia, în favoarea lui reţinându-se circumstanţe atenuante cu consecinţa micşorării pedepsei.
Totodată, executarea pedepsei în regim de privare de libertate va fi în măsură să realizeze şi scopul ei, aşa cum prevede art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 din acelaşi cod, cu referire la art. 189 alin. (1), inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.H. împotriva deciziei penale nr. 982 din 13 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 22 aprilie 2005 la 11 iulie 2006.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul pentru interpretul de limbă persană, se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4421/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4521/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
