ICCJ. Decizia nr. 4596/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin decizia penală nr. 727/ R din 26 iunie 2006, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin și a casat încheierea din 22 iunie 2006 a Tribunalului Caraș Severin, dispunând în temeiul art. 3002C. proc. pen., menținerea stării de arest preventiv a inculpatei D.G. pe o durată de 60 de zile începând cu data de 27 iunie 2006.
Cu ocazia judecării recursului, apărătorul inculpatei a invocat excepții de neconstituționalitate a prevederilor art. 160a, art. 160b, art. 38513, art. 38515 _i art. 3859C. proc. pen., întrucât contravin dispozițiilor art. 52 din Constituția României, fiind în măsură să conducă la mari erori judiciare, relativ la condițiile în care instanțele au posibilitatea să dispună asupra libertății persoanei în cursul procedurii judiciare a recursului.
Curtea de apel a respins excepția de neconstituționalitate motivând că potrivit art. 52 din Constituție, orice persoană vătămată de o autoritate publică într-un drept al său sau într-un interes legitim, are dreptul de a se adresa instanței pentru recunoașterea dreptului său, valorificarea intereselor legitime, ori, în speță se invocă aspecte de procedură penală, astfel că textul invocat nu are aplicabilitate în speță.
împotriva acestei dispoziții, inculpata a declarat recurs.
Recursul este inadmisibil.
Din examinarea actelor dosarului se constată că decizia de respingere a excepției de neconstituționalitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale a fost pronunțată de Curtea de Apel Timișoara ca instanță de recurs.
Or, această decizie are caracter definitiv și nu poate fi atacată cu alt recurs.
Este adevărat că dispozițiile art. 303 C. proc. pen., alin. (6) prevăd că încheierea instanței în fața căreia se invocă o excepție de neconstituționalitate este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare.
Exercitarea acestei căi de atac urmează, însă, a fi înțeleasă numai în raport de încheierile pronunțate în primă instanță și de cea de apel, orice altă interpretare fiind de natură a înfrânge principiul constituțional al legalității exercitării căilor de atac prevăzut în art. 129 din Constituția României.
Ca atare, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul inculpatei D.G. a fost respins, ca inadmisibil, și obligat acesta la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4611/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4598/2006. Penal → |
|---|
