ICCJ. Decizia nr. 4598/2006. Penal
| Comentarii |
|
Curtea de Apel București, secția II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, sesizată cu judecarea recursurilor declarate de inculpații B.N. și N.P. împotriva deciziei penale nr. 734 din 30 martie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 13338/300/2005, verificând din oficiu, conform art. 160b alin. (1) și (3), raportat la art. 3002C. proc. pen., și art. 5 din C.E.A.D.O.L.F., legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților N.P. și B.N. a dispus prin încheierea din data de 30 iunie 2006, menținerea acestei măsuri, apreciind că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpaților, impun în continuare privarea lor de libertate.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B.N., care a solicitat prin concluziile puse în instanță încetarea măsurii arestării preventive, urmând se fie judecat în stare de libertate.
Recursul declarat de inculpat este inadmisibil.
Se reține că, inculpatul B.N. a fost condamnat prin sentința penală nr. 734 din 30 martie 2006 pronunțată de Judecătoria sector 2 București, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat. S-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 26 noiembrie 2005 la zi.
Prin decizia nr. 441/ A pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respins apelul declarat de inculpat împotriva sentinței primei instanțe menținându-se în continuare starea de arest preventiv a inculpatului.
împotriva deciziei au declarat recurs inculpații B.N. și N.P., cauza făcând obiectul dosarului nr. 13338/300/2005 (nr. 1971/2006) înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minor.
Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen., încheierea dată în primă instanță și în apel prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat.
Rezultă astfel, că încheierea prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive, în recurs, în baza art. art. 160b alin. (1) și (3), raportat la art. 3002C. proc. pen., nu este supusă unei căi separate de atac. Procedând altfel, s-ar ajunge la situația în care o instanță de control judiciar, în cauză înalta Curte să verifice legalitatea menținerii măsurii arestării preventive într-o cauză al cărei fond, potrivit art. 29 pct. 2 nu va fi niciodată verificat de aceasta, rămânând definitivă la curtea de apel.
în consecință, recursul declarat de inculpatul B.N. este inadmisibil, motiv pentru care înalta Curte îl va respinge, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat în care a fost inclus și onorariul de avocat pentru apărătorul din oficiu.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4596/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4599/2006. Penal → |
|---|
