ICCJ. Decizia nr. 4631/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea de ședință din 13 iulie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția minori și familie, ca instanță de recurs, în temeiul art. 3002, raportat la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului D.F.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut, în esență, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a acestuia.
împotriva acestei încheieri, inculpatul D.F. a declarat recurs, solicitând revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu au fost respectate etapele de prelungire a acestei măsuri prevăzute de art. 159 C. proc. pen.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen., poate fi atacată separat cu recurs, de procuror sau de inculpat, încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive.
Este adevărat că potrivit prevederilor art. 3001alin. (4), raportat la art. 160a alin. (2) sau ale art. 3002, raportat la art. 160b alin. (4) C. proc. pen., încheierile prin care se menține arestarea preventivă în cursul judecății pot fi atacate cu recurs, însă aceste articole cuprind reglementări generale privind obligativitatea controlului periodic al măsurii preventive, norma specială în materia căilor de atac fiind cuprinsă în dispozițiile art. 141 alin. (1) C. proc. pen.
Prin urmare, indiferent că menținerea măsurii arestării preventive s-a făcut în baza art. 3001sau art. 3002C. proc. pen., încheierea dată în cursul judecății recursului nu poate fi atacată separat cu recurs.
Nici în raport cu prevederile C.A.D.O.L.F. nu se poate vorbi de admisibilitatea recursului împotriva încheierii prin care s-a hotărât asupra menținerii stării de arest preventiv.
Astfel, art. 5 paragraf 4 din Convenție, potrivit căruia "orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deținere are dreptul să introducă un recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un timp scurt asupra legalității deținerii sale și să se dispună liberarea sa dacă deținerea este ilegală", instituie obligativitatea efectuării controlului de legalitate și garantează cel puțin un grad de jurisdicție reprezentat de o instanță independentă, neprevăzând dreptul la o cale de atac împotriva deciziei de luare a măsurii sau de prelungire a acesteia.
Cum în speță, încheierea recurată prin care s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului a fost pronunțată în cursul judecării recursului, iar nu de prima instanță sau cea de apel în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3163/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4638/2006. Penal → |
|---|
