ICCJ. Decizia nr. 4769/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4769/2006
Dosar nr. 11884/1/2006
Şedinţa publică din 9 august 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 27 iulie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, în dosar nr. 16865/3/2006, în temeiul art. 160b alin. (3), raportat la art. 3002 C. proc. pen., şi art. 5 din C.E.A.D.O. s-a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului C.C., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În esenţă, instanţa de apel a reţinut că, sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea cercetată este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică şi este de natură să aducă atingere bunei desfăşurări a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C.C., criticând-o pentru greşita menţinere a măsurii arestării preventive, susţinând că în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luare măsuri arestării preventive şi a solicitat înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune menţinerea acestei măsuri.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanţa de apel a dispus legal şi temeinic menţinerea stării de arest deoarece, pe de o parte, niciunul dintre temeiurile iniţiale nu a dispărut, iar pe de altă parte, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare la pedeapsa de 6 ani închisoare, care chiar nedefinitivă, este de natură să justifice continuarea privării de libertate a inculpatului cu atât mai mult cu cât acesta este cunoscut cu antecedente penale.
În consecinţă, faţă de considerentele arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul C.C. este nefondat şi urmează ca, în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva încheierii din 27 iulie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 60 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4768/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4770/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
