ICCJ. Decizia nr. 4779/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4779/2006
Dosar nr. 11815/1/2006
Şedinţa publică din 10 august 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 18 iulie 2006, Curtea de Apel Bucureşti având pe rol soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpaţii I.Şt.L. şi R.A. împotriva sentinţei penale nr. 629 din 24 mai 2006 a Tribunalului Bucureşti, în baza art. 3002 şi art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului R.A.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a motivat că se menţin în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive care impun în continuare privarea lui de libertate, respectiv acesta se află în situaţia prevăzută de art. 148 lit. b) şi h) C. proc. pen., iar în cauză există probe că a săvârşit fapta pentru care este trimis în judecată.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul care a solicitat casarea încheierii şi, în rejudecare, revocarea măsurii arestării preventive. În susţinerea recursului a depus acte noi, caracterizări, diplome de merit şi un bilet de ieşire din Spitalul Clinic Fundeni a mamei lui, R.M.
Recursul inculpatului este fondat.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul R.A. a fost arestat preventiv, la 8 septembrie 2005, trimis în judecată şi condamnat, la 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., prin sentinţa penală nr. 629 din 24 mai 2006 a Tribunalului Bucureşti.
Potrivit art. 160b alin. (2) C. proc. pen., dacă în cursul judecăţii instanţa care verifică periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive constată că temeiurile care au determinat arestarea au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea măsurii arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Inculpatul R.A. a fost arestat în condiţiile art. 148 lit. b) şi h) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
La data luării măsurii arestării preventive au existat temeiurile luării acestei măsuri dintre care o parte s-au menţinut pe parcursul procesului penal până în prezent când acestea au dispărut.
Astfel, pe de o parte la luarea măsurii arestării preventive s-au avut în vedere prevederile art. 148 lit. b), infracţiune flagrantă, care se urmăreşte potrivit dispoziţiilor art. 465 şi următoarele C. proc. pen.
Această procedură nu a fost finalizată, urmărirea penală şi judecata în fond făcându-se după procedura obişnuită, astfel că dispoziţiile art. 148 lit. b) C. proc. pen., nu mai pot justifica în prezent arestarea preventivă.
În ce priveşte temeiurile arestării preventive, conţinute în dispoziţiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., aşa cum s-a arătat acestea au subzistat în cursul judecăţii în fond a cauzei. S-a stabilit că în cauză există dubii că inculpatul a comis fapta, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiune este mai mare de 4 ani iar instanţa a motivat în cursul judecăţii menţinerea stării de arest prin pericolul concret al făptuitorului pentru ordinea publică.
În prezent nu mai există certitudinea că lăsarea în libertate a inculpatului R.A. prezintă pericol pentru ordinea publică şi ca urmare nu mai sunt întrunite condiţiile arestării preventive prevăzute la art. 148 lit. h) C. proc. pen.
În acest sens, cu ocazia dezbaterii recursului, inculpatul a depus acte de natură să formeze convingerea instanţei cu privire la această chestiune.
Astfel, din caracterizările profesorilor I.A., S.A. şi Şt.P., cadre didactice universitare la F.C.A.S.E. Bucureşti, rezultă că inculpatul R.A. este un student eminent cu numeroase premii în activitatea de cercetare ştiinţifică, împrejurarea atestată şi de cele 6 diplome ala căror copii au fost depuse în instanţă.
În acelaşi sens sunt adeverinţele I.N.C.D.M.F. din cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului şi S.G.P. unde concomitent cu urmarea cursurilor facultăţii a lucrat inculpatul.
Şi conducerea asociaţiei de proprietari din imobilul unde locuieşte inculpatul îl caracterizează pe acesta ca având o conduită socială bună.
Inculpatul a mai prezentat în instanţă acte medicale din care rezultă că mama lui este bolnavă de neoplasm mamar.
Toate acestea împreună cu împrejurarea că la data arestării până în prezent a trecut o perioadă lungă de timp de aproape un an relevă că inculpatul în prezent nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, rezonanţa socială a faptei sale în societate diminuându-se cu scurgerea timpului, având în vedere şi datele care caracterizează persoana lui.
De altfel, coinculpatul I.Şt.L. şi el judecat în prezenta cauză pentru acelaşi gen de fapte şi condamnat la fond la o pedeapsă de 6 ani şi 6 luni închisoare a fost pus în libertate.
Aşa fiind, Înalta Curte apreciază că inculpatul R.A. se află în situaţia prevăzută de art. 139 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., astfel că în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul inculpatului împotriva încheierii din 18 iulie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti pe care o va casa şi, rejudecând, va înlocui măsura arestării preventive cu aceea de a nu părăsi localitatea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite, recursul declarat de inculpatul R.A. împotriva încheierii din 18 iulie 2006 Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează încheierea atacată şi, rejudecând, revocă măsura arestării preventive a inculpatului pe care o înlocuieşte cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului R.A., dacă nu este arestat în altă cauză.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4777/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4823/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
