ICCJ. Decizia nr. 4773/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4773/2006
Dosar nr. 11942/1/2006
Şedinţa publică din 9 august 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 10 iulie 2006, Curtea de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie, investită cu soluţionarea apelului declarat împotriva sentinţei penale nr. 175 din 8 mai 2006 a Tribunalului Vrancea, a dispus, în baza art. 3002, cu referire la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului I.G.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea şi menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului şi că nu au apărut temeiuri noi, de natură să conducă la revocarea acestei măsuri.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, revocarea măsurii arestării preventive sau, cel puţin, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Totodată, conform art. 160b alin. (3) C. proc. pen., „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată menţinerea arestării preventive".
Dispoziţia instanţei de apel, de a se menţine arestarea preventivă, este legală şi temeinică, avându-se în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului, condamnat deja de prima instanţă, la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi cu aplicarea art. 74 lit. b) şi c) şi a art. 76 lit. d), şi a art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), nu s-au schimbat şi justifică în continuare privarea sa de libertate. Înalta Curte apreciază, în raport cu cele expuse, că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică şi pentru buna desfăşurare în continuare a procesului.
Recursul declarat învederându-se, aşadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.G. împotriva încheierii din 10 iulie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 60 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4770/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4777/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
