ICCJ. Decizia nr. 4869/2006. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4869/2006
Dosar nr. 6120/2/2006
Şedinţa publică din 23 august 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 196 din 29 mai 2006 a Tribunalului Giurgiu a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul D.N. de întrerupere a executării pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 696 din 12 mai 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 6245 din 3 noiembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
A fost obligat condamnatul al 60 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că în motivarea cererii sale, condamnatul a solicitat întreruperea executării pedepsei, arătând că familia sa se află într-o situaţie dificilă, lipsită de sprijin material şi moral şi că prezenţa sa este necesară la domiciliu.
Din referatul de anchetă socială efectuat în cauză la adresa indicată de condamnat a rezultat că acesta a trăit în concubinaj cu numita S.A.C., relaţii din care au rezultat doi copii în vârstă de 5 şi respectiv 4 ani. Concubina petentului şi cei doi copii locuiesc într-un imobil compus din 3 camere, bucătărie, dotate sumar, dar curate şi ordonate, împreună cu tatăl, mama şi respectiv fratele concubinei şi se întreţin din ajutor social, alocaţia de stat pentru copii şi pensia pentru persoană cu handicap primită de I.A., fratele concubinei condamnatului.
Aşadar, tribunalul a constatat că situaţia învederată de condamnat nu constituie o împrejurare specială care prin executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familia acestuia, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel condamnatul pe motive familiale, susţinând că îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 489/ A din 22 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 6120/2/2006 (nr. vechi 1893/2006) a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul D.N. împotriva sentinţei penale nr. 196 din 29 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr. 6120/2/2006, fiind obligat recurentul la 80 RON cheltuieli judiciare statului, din care 40 RON onorariu avocat oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că nu este fondat, urmând a fi respins, soluţia pronunţată de instanţa de fond fiind legală şi temeinică.
În mod corect s-a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada existenţei unor împrejurări speciale care ar periclita grav pe condamnat sau familia acestuia în condiţiile în care nu s-ar întrerupe pedeapsa, la care a fost condamnat pe perioada solicitată.
Aşa fiind, curtea de apel, în baza dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs condamnatul D.N., fără a arăta în scris motivele.
Apărătorul recurentului condamnat în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului declarat de acesta, învederând instanţei că hotărârea atacată nu este temeinică şi legală, astfel că în temeiul art. 453 lit. c), raportat la art. 455 C. proc. pen., se impune admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei pe o perioadă de trei luni pentru a-i da posibilitatea condamnatului să-şi ajute familia.
Concluziile procurorului asupra recursului declarat de condamnat, precum şi poziţia recurentului, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de recurentul condamnat D.N. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul condamnatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod corect instanţa de apel şi-a însuşit argumentele primei instanţe, iar la rândul ei, în baza propriului examen în mod judicios a considerat ca fiind neîntemeiată cererea formulată de condamnatul D.N., nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Înalta Curte apreciază că în cauză s-a dat eficienţă prevederilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., cu privire la aprecierea probelor, stabilindu-se că situaţia invocată de condamnat nu se circumscrie unor împrejurări speciale care să determine consecinţe grave pentru familia acestuia.
Astfel, din ancheta socială efectuată în cauză şi aflată la dosarul instanţei de fond a rezultat că din relaţia de concubinaj a condamnatului D.N. cu S.A.C. s-au născut doi copii, care în prezent sunt minori, respectiv D.D.N., în vârstă de 4 ani şi S.G.R., în vârstă de 2 ani, aceşti trei membrii locuind în gospodăria părinţilor substitutivi ai concubinei condamnatului, familia I., fără forme legale. Cei şase membrii convieţuiesc într-o casă formată din 3 camere, o bucătărie, dotate numai cu câte un pat, o masă, scaune, încălzirea locuinţei se efectuează cu lemne, au curent electric, posedă televizor, camerele sunt destul de mici ca spaţiu, dar curate şi ordonate, casa are curte cu spaţiu util, în gospodărie există anexe gospodăreşti unde cresc 10 păsări şi o magazie pentru lemne. Cele 6 persoane formează o gospodărie comună şi se întreţin din ajutor social şi alocaţii însumând 290 RON/lună, pensia pentru persoana cu handicap 150 RON/lună şi munca ocazională a numitului I.I. care nu poate fi cuantificată, deoarece lucrează spontan. Din punct de vedere al sănătăţii I.I. a fost diagnosticată cu hepatită tip C, I.I. suferă de ruptură de perineu, iar I.A. a fost diagnosticat cu întârziere mentală gravă.
Mai mult durata maximă de trei luni de zile pentru care se poate dispune întreruperea pedepsei nu ar putea conduce la o ameliorare a situaţiei familiale a condamnatului.
Înalta Curte constată că în cauză, instanţa de apel prin Decizia pronunţată a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în materie, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Totodată, verificând hotărârea primei instanţe de control judiciar nu s-a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.N. împotriva deciziei penale nr. 489/ A din 22 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.N. împotriva deciziei penale nr. 489/ A din 22 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurentul condamnat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4868/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 4872/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
