ICCJ. Decizia nr. 4861/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4861/2006
Dosar nr. 48920/3/2005
Şedinţa publică din 23 august 2006
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 425/ F din 7 aprilie 2006, pronunţată în dosarul nr. 48920/3/2005, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins cererea inculpatului S.I. privind schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 213 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod.
Instanţa a condamnat pe inculpatul S.I., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost computată la zi reţinerea şi arestarea preventivă începând de la 5 decembrie 2005 şi a fost menţinută arestarea preventivă conform art. 350 C. proc. pen.
În considerentele hotărârii, instanţa a reţinut că, în seara zilei de 5 decembrie 2005, în jurul orelor 18,30, în loc public, inculpatul S.I. a smuls din mâna părţii vătămate G.I. telefonul mobil în valoare de 400 lei noi.
În aceeaşi zi, G.T., mama minorului G.I. a sesizat secţia 19 poliţie, solicitând condamnarea inculpatului şi restituirea telefonului mobil sustras, prin violenţă, fiului său.
Prejudiciul a fost recuperat integral prin restituirea bunului sustras. Inculpatul a recunoscut că a luat telefonul mobil aparţinând părţii vătămate, dar a pretins că aceasta i l-ar fi dat de bună voie pentru a telefona soţiei sale, apărare infirmată atât de partea vătămată, cât şi de martorul T.P.C., cel căruia inculpatul i-a vândut bunul sustras cu suma de 205 lei noi, fără a-i spune provenienţa şi la care organele de poliţie au găsit telefonul (restituit, ulterior, părţii vătămate).
Prin Decizia penală nr. 434/ A din 29 mai 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.I. (apel care a vizat, în principal, achitarea inculpatului, pentru considerentul că nu ar fi sustras cu violenţă telefonul, ci l-ar fi primit de la partea vătămată, iar, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de abuz de încredere prevăzut de art. 213 C. pen.).
Prin decizie a fost dedusă, în continuare, detenţia şi a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, invocând greşita individualizare a pedepsei în raport cu art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) (cazul prevăzut de art. 3859 pct. 14). A solicitat reducerea pedepsei.
Înalta Curte, examinând cauza sub aspectele invocate, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce urmează:
Înalta Curte reţine că ambele instanţe au ţinut seama de criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aplicând o pedeapsă bine individualizată.
Astfel, s-au avut în vedere, atât gradul de pericol social al faptei de tâlhărie comisă de inculpat (constând în sustragerea cu violenţă, într-un loc public, a unui bun aparţinând unei părţi vătămate minore), cât şi persoana inculpatului, infractor recidivist, nesincer, care a încercat să se sustragă răspunderii penale.
Înalta Curte observă că pedeapsa de 5 ani închisoare reprezintă minimul special al pedepsei prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă şi apreciază că nu este justificată aplicarea circumstanţelor atenuante (care ar determina reducerea pedepsei), în raport cu persoana inculpatului, infractor recidivist, neexistând, în speţă, nici una dintre împrejurările prevăzute de art. 74 C. pen., împrejurări care pot constitui circumstanţe atenuante.
Ca urmare, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va scade din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive începând de la 5 decembrie 2005 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 434/ A din 29 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 5 decembrie 2005 la 23 august 2006.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4858/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 4865/2006. Penal → |
|---|
