ICCJ. Decizia nr. 4873/2006. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4873/2006
Dosar nr. 14880/3/2006
Şedinţa publică din 23 august 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 697 din data de 13 iunie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 14880/3/2006, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 8 ani închisoare aplicată în baza sentinţei penale nr. 285/2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, condamnatul N.I., conform dispoziţiilor art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Condamnatul a fost obligat la plata sumei de 60 RON, cheltuieli judiciare statului, dispunându-se ca suma de 40 RON, onorariul avocatului din oficiu a fost avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a constatat că nu există împrejurări speciale, care să afecteze grav familia condamnatului şi care, prin prezenţa acestuia acasă, s-ar putea rezolva.
Starea precară a sănătăţii părinţilor şi insuficienţa mijloacelor financiare sunt chestiuni de durată, deloc influenţabile prin prezenţa condamnatului la domiciliu în intervalul de maxim 3 luni pe care l-ar putea avea la dispoziţie în acest scop.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termenul legal (la data de 21 iunie 2006) condamnatul N.I., care a criticat hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că aceasta a dispus în mod greşit respingerea cererii sale de întrerupere a pedepsei închisorii, deşi în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., astfel cum a rezultat din referatul de anchetă socială.
Prin Decizia penală nr. 542/ A din 19 iulie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 14880/3/2006 (nr. dosar în format vechi 2172/2006) a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul N.I. împotriva sentinţei penale nr. 697 din data de 13 iunie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 14880/3/2006, fiind obligat apelantul condamnat la 80 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care 40 RON, onorariul avocatului din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond, pe baza unei analize judicioase a probatoriului administrat a constatat în mod corect că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru a se putea dispune întreruperea executării pedepsei de 8 ani închisoare aplicată condamnatului N.I., întrucât nu s-a făcut dovada unor împrejurări speciale apărute după începerea executării pedepsei respectiv (la data de 27 august 2003), care să determine consecinţe grave pentru familia acestuia.
Astfel, chiar din referatul de anchetă socială invocat de condamnat a rezultat că părinţii săi au asigurată o locuinţă corespunzătoare, sunt amândoi pensionari, realizând împreună un venit lunar de 558 RON şi, în afara apelantului şi a fratelui geamăn al acestuia, eliberat de curând din penitenciar, mai au doi copii majori, la caz de nevoie (cum este şi starea de boală a tatălui), îi pot sprijini material şi moral.
În plus, instanţa de apel a reţinut că, în prezenta cauză, nu s-a produs nici o dovadă pertinentă în sensul că, anterior începerii executării pedepsei, condamnatul (care este recidivist) ar fi contribuit în vreun fel la susţinerea materială a familiei sau că, aflat în libertate, acesta ar avea posibilităţi reale de a-şi ajuta efectiv părinţii.
Faţă de aceste considerente, constatând că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, instanţa de apel a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul N.I., în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelantul condamnat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului oficiu, desemnat pentru asistenţa juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs condamnatul N.I., fără a arăta în scris motivele.
Apărătorul recurentului condamnat, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, învederând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., deoarece condamnatul are o situaţie familială deosebit de grea, care impune prezenţa acestuia, chiar pentru o durată de numai trei luni.
Concluziile procurorului, precum şi poziţia recurentului condamnat din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de recurentul condamnat N.I. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul condamnatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod corect instanţa de apel şi-a însuşit argumentele primei instanţe, iar la rândul ei, în baza propriului examen în mod judicios şi temeinic motivat a considerat ca fiind neîntemeiată cererea formulată de condamnatul N.I., nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Înalta Curte apreciază că în cauză s-a dat eficienţă prevederilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., cu privire la aprecierea probelor, stabilindu-se că situaţia invocată de condamnat nu se circumscrie unor împrejurări speciale care să determine consecinţe grave pentru familia acestuia.
Astfel, din ancheta socială efectuată în cauză şi aflată la fila 21 din dosarul instanţei de fond a rezultat că părinţii condamnatului sunt pensionari, tatăl având o pensie de 264 lei, iar mama o pensie de 294 lei, condamnatul mai are trei fraţi, părinţii săi locuiesc într-o garsonieră frumos mobilată şi curat întreţinută, dispunând de condiţii bune locative.
Mai mult durata maximă de trei luni de zile pentru care se poate dispune întreruperea pedepsei nu poate conduce la o îmbunătăţire a situaţiei familiale a condamnatului.
Înalta Curte constată că în cauză, instanţa de apel prin Decizia pronunţată a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în materie, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Totodată, verificând hotărârea primei instanţe de control judiciar nu s-a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.I. împotriva deciziei penale nr. 542/ A din 19 iulie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.I. împotriva deciziei penale nr. 542/ A din 19 iulie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurentul condamnat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4872/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 4894/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
