ICCJ. Decizia nr. 4865/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4865/2006
Dosar nr. 10193/1/2006
Şedinţa publică din 23 august 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 173/ D din 4 aprilie 2006 a Tribunalului Bacău, pronunţată în dosarul nr. 1625/2006, în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a fost respinsă cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 465 din 11 noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 4559/2004, formulată de condamnatul S.O.I., deţinut în Penitenciarul Bacău.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuientul a fost obligat să plătească suma de 95 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, în care s-a inclus şi onorariul de avocat oficiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că petentul revizuient S.O.I. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 465/ D din 11 noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 4559/2004, prin care a fost condamnat, la pedeapsa de 11 ani închisoare, pentru art. 174 C. pen., rămasă definitivă la 5 mai 2005, deoarece nu este vinovat de săvârşirea infracţiunii de omor.
Tribunalul Bacău, verificând legalitatea cererii de revizuire în concordanţă cu prevederile art. 394 C. proc. pen., a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru admiterea cererii de revizuire.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuientul S.O.I.
Prin Decizia penală nr. 177 din 6 iunie 2006 a Curţii de Apel Bacău; secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1989/2006, în baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost respins, ca tardiv introdus, apelul declarat de revizuientul S.O.I. împotriva sentinţei penale nr. 173/ D din 4 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 1625/2006.
Onorariul de avocat oficiu în sumă de 40 RON a fost suportat din fondul Ministerului Justiţiei şi a fost inclus în cheltuielile judiciare către stat.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul să plătească suma de 80 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că potrivit art. 363 C. proc. pen., termenul de apel este de 10 zile şi curge pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, de la pronunţare.
Apelantul revizuient a fost prezent la pronunţarea sentinţei penale nr. 173/ D la termenul din 4 aprilie 2006, iar apelul a fost înregistrat, la data de 25 aprilie 2006, fiind depăşit termenul arătat în art. 363 C. proc. pen.
Că apelantul a fost prezent la pronunţarea sentinţei a fost confirmat de cel în cauză la termenul din 6 iunie 2006 la Curtea de Apel Bacău.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal recurs revizuientul S.O.I., fără a arăta în scris motivele.
Apărătorul recurentului revizuient a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru a fi judecat apelul, apreciind că acesta a fost declarat în termen.
Concluziile procurorului asupra recursului declarat de revizuient, precum şi poziţia recurentului din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de recurentul revizuient S.O.I. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul revizuientului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei a rezultat că în mod corect şi motivat instanţa de apel a constatat că revizuientul a exercitat tardiv calea ordinară de atac a apelului împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, depăşind termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 363 C. proc. pen.
În conţinutul normei de la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut expres modul în care curge termenul de apel, în sensul că pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare. Pentru părţile care au lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare, precum şi pentru inculpatul deţinut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist, concentrat, elev al unei instituţii militare de învăţământ, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunţare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
Aşa cum se poate observa în cauză, revizuientul S.O.I. la data de 4 aprilie 2006, când a fost judecată cererea de revizuire la instanţa de fond a fost prezent, atât la dezbateri, cât şi la pronunţare, potrivit menţiunii existente în acest sens în minută şi pe sentinţă, neexistând nici o altă menţiune, în sensul declarării orale a căii de atac a apelului, de către revizuient.
Cererea prin care revizuientul S.O.I. a declarat apel a fost înregistrată la penitenciar la data de 25 aprilie 2006, potrivit menţiunii de pe ştampila locului de deţinere.
Astfel, în cauză faţă de datele arătate şi în raport cu dispoziţiile art. 363 C. proc. pen., a rezultat că termenul de exercitare a apelului, de către revizuient, respectiv de 10 zile curgea de la pronunţare, în concret de la 4 aprilie 2006 până la data de 17 aprilie 2006, deoarece data de 15 aprilie 2006 până la care se putea exercita apelul a căzut într-o zi nelucrătoare şi cum termenul de apel este un termen procedural, calcularea acestuia are loc în condiţiile art. 186 C. proc. pen., revizuientul declarând, însă apel la 25 aprilie 2006, depăşind data limită de 17 aprilie 2006 până la care ar fi putut declara apel.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte nu poate reţine critica recurentului inculpat referitoare la greşita constatare a tardivităţii apelului, faţă de împrejurarea că ar fi declarat oral că exercită apel, deoarece din actele dosarului nu s-a făcut dovada existenţei unei asemenea menţiuni.
Înalta Curte consideră că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale cu privire la termenul de declarare a apelului de către revizuient în cauză, pronunţând o decizie în conformitate cu legea, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Totodată, verificând hotărârea pronunţată de prima instanţă de control judiciar, nu a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul S.O.I. împotriva deciziei penale nr. 177 din 6 iunie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul S.O.I. împotriva deciziei penale nr. 177 din 6 iunie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă pe recurentul revizuient să plătească statului suma de 100 lei, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4861/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 4868/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
