ICCJ. Decizia nr. 4868/2006. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4868/2006
Dosar nr. 4753/3/2006
Şedinţa publică din 23 august 2006
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 586 din 18 mai 2006, pronunţată în dosarul nr. 4753/3/2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul B.I.
În considerentele hotărârii, tribunalul a reţinut că nu s-a făcut dovada existenţei unor împrejurări speciale din pricina cărora executarea pedepsei aplicate condamnatului să poată fi întreruptă, în sensul prevederilor art. 455 raportate la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Astfel, deşi situaţia financiară a familiei condamnatului este precară, aceasta nu justifică prin ea însăşi necesitatea întreruperii executării pedepsei, cu atât mai mult cu cât majoritatea membrilor familiei sunt apţi de muncă şi sunt ajutaţi de unchiul şi bunicul lor.
Prin Decizia penală nr. 507/ A din 29 iunie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
Curtea de apel a considerat, de asemenea, că nu sunt întrunite cerinţele art. 455 raportate art. 453 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu s-a făcut dovada existenţei unor împrejurări speciale din pricina cărora familia condamnatului s-ar afla în pericol şi s-ar impune întreruperea executării pedepsei.
Împotriva acestei decizii, condamnatul a declarat recurs, solicitând casarea ambelor hotărâri şi admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Referitor la corecta aplicare, de către ambele instanţe, a prevederilor art. 455 raportate la cele ale art. 453 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte constată că, într-adevăr, situaţia materială dificilă a membrilor familiei condamnatului nu constituie o împrejurare specială de natură a împiedica executarea imediată a pedepsei aplicate condamnatului, prin consecinţele grave care le-ar avea asupra familiei acestuia.
Astfel, potrivit referatului de anchetă socială efectuată în cauză de Primăria sectorului 3 Bucureşti, cei 5 copii minori ai condamnatului, rezultaţi din concubinajul cu M.E., locuiesc împreună cu fratele condamnatului şi familia sa, fiind ajutaţi de acesta şi de bunicul patern, pensionar. Totodată, trei dintre copii sunt apţi de muncă şi pot obţine venituri licite.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 507/ A din 29 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurentul condamnat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4865/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4869/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
