ICCJ. Decizia nr. 4903/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4903/2006
Dosar nr. 12344/1/2006
Şedinţa publică din 23 august 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă de la 11 august 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 92/43/2006, a fost admisă cererea de amânare a cauzei formulată de apărătoarea desemnată din oficiu pe seama inculpatului apelant.
Citarea inculpatului apelant F.Ş. din Penitenciarul Tg. Mureş.
S-a amânat soluţionarea prezentei cauze la data de 8 septembrie 2006.
Conform dispoziţiilor art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului F.Ş.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel, în urma deliberării a constatat că, prin prisma dispoziţiilor art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., se impune menţinerea inculpatului în stare de arest preventiv, deoarece temeiurile de drept avute în vedere la luarea şi ulterior, la menţinerea acestei măsuri preventive continuă să subziste.
Dispoziţiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., continuă să fie incidente faţă de inculpat, deoarece fapta de a cărei comitere este acuzat inculpatul vizează o infracţiune sancţionată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate, constituie şi în acest moment procesual, pericol concret pentru ordinea publică, date fiind natura şi importanţa valorii sociale protejate de legiuitorul român şi iremediabil vătămate prin fapta imputată inculpatului, necesitatea restabilirii echilibrului social, evitarea creării unui sentiment de indignare, de temere în rândul membrilor comunităţii din care provin atât victima, cât şi inculpatul.
Pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului F.Ş.
Dat fiind cererea de amânare a cauzei în vederea pregătirii apărării formulate de apărătorul desemnat din oficiu pe seama inculpatului apelant, instanţa a găsit-o admisibilă prin prisma dispoziţiilor art. 6 C. proc. pen., raportat la dispoziţiile art. 24 din Constituţia revizuită a României şi pentru a se respecta principiul continuităţii completului de judecată şi repartizării aleatorii a cauzei şi pentru ca, completul investit cu soluţionarea cauzei să se poată pronunţa asupra cererilor în probaţiune formulate de apărătorul din oficiu al inculpatului a găsit necesară amânarea cauzei, la data de 8 septembrie 2006, termen pentru care s-a dispus citarea inculpatului din Penitenciarul Tg. Mureş.
Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat, în termen legal, inculpatul F.Ş., care a solicitat în scris admiterea acestuia şi punerea sa în libertate, deoarece se consideră nevinovat.
Apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului declarat de acesta, casarea încheierii de şedinţă atacată, iar pe fond revocarea măsurii arestării preventive, deoarece nu se face vinovat de fapta pentru care este cercetat, iar mama sa este bolnavă, având nevoie de sprijinul inculpatului.
Concluziile procurorului asupra recursului declarat de inculpat au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de inculpatul F.Ş. prin prisma dispoziţiilor art. 3856 cu referire la art. 141 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului declarat împotriva încheierii de şedinţă de la 11 august 2006 ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Prin sentinţa penală nr. 194 din 19 iunie 2006 a Tribunalului Harghita pronunţată în dosarul nr. 2819/2006, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.Ş., la 9 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu 28 martie 2006, până la zi.
În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească suma de 946, 40 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu în faza de urmărire a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, analizând actele şi lucrările dosarului a reţinut, în fapt, că în ziua de 23 martie 2006, după ce anterior a consumat băuturi alcoolice, inculpatul F.Ş. s-a aflat în apropierea magazinului A.B.C. din Miercurea Ciuc, unde s-a întâlnit cu victima şi aceasta fiind sub influenţa băuturilor alcoolice.
Victima, cu scurt timp mai înainte a cerut martorei B.E. să o transporte acasă cu maşina, însă aceasta neavând timp, a rugat-o pe martora R.J. să cheme un taxi de la un telefon public din apropierea magazinului.
Potrivit declaraţiilor acestor martore, victima nu era în stare de ebrietate, doar se afla sub influenţa băuturilor alcoolice.
În jurul orelor 13,00, la sosirea taxiului, inculpatul a fost cel care a cerut conducătorului auto să transporte, împreună pe cei doi, la locuinţa victimei, respectiv la B.J.
Taximetristul a arătat că victima mirosea urât a alcool şi urină şi doar la insistenţele inculpatului a acceptat să o primească în maşină. La băile J. victima a achitat costul transportului şi împreună cu inculpatul s-au îndreptat spre casă.
Cei doi au fost văzuţi pe drum, înspre casa victimei, după orele 15,00 de martorul I.L., care după aproximativ o oră, oră şi jumătate l-a reîntâlnit pe inculpat, singur, cu care a şi stat de vorbă, dar nu au discutat despre victimă.
Aşa cum a rezultat din probele cauzei, inclusiv declaraţia inculpatului, acesta împreună cu victima au mers la locuinţa victimei, unde au consumat băuturi alcoolice în continuare, respectiv 0,5 l chimion secuiesc, ce se găsea în casă.
După ce s-a terminat băutura, victima a cerut inculpatului să plece, acesta a refuzat, motiv pentru care victima a început să-i adreseze jigniri ce l-a înfuriat pe inculpat care i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii în zona toraco-abdominală până a căzut pe jos. Apoi inculpatul, aflându-se deasupra victimei, a prins-o de gât, strangulând-o puternic până când nu a mai opus rezistenţă după care a aşezat-o pe pat şi a părăsit locuinţa.
Conform concluziilor raportului medico-legal (expertiză pe cadavru), moartea victimei D.Z. a fost violentă, cauza medicală a morţii fiind asfixie mecanică prin sugrumare, leziunile de la nivelul gâtului s-au putut produce prin comprimare cu degete umane, iar cele de la nivelul toracelui, prin comprimare între două planuri dure, având legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată cu moartea victimei.
Victima s-a aflat în stare de ebrietate avansată, iar decesul poate data din 24 martie 2006.
Fapta inculpatului F.Ş., aşa cum a fost descrisă mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul F.Ş., apel ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş sub nr. 92/43/2006.
În conformitate cu art. 3002 C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin OUG nr. 109/2003, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b.
Totodată art. 160b C. proc. pen., modificat prin acelaşi act normativ arătat stipulează că în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Înalta Curte consideră că în mod corect instanţa de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., chiar dacă sentinţa pronunţată în cauză nu este definitivă, inculpatul F.Ş. fiind condamnat, la o pedeapsă de 9 ani şi 6 luni închisoare, pentru o infracţiune de o gravitate ridicată.
De asemenea, verificarea menţinerii măsurii arestării preventive a inculpatului F.Ş. a fost făcută în concordanţă şi cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) şi c) ale C.A.D.O.L.F., respectiv arestarea a fost menţinută pe baza condamnării pronunţată de un tribunal competent şi în cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune.
Astfel, Înalta Curte consideră că încheierea din 11 august 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 92/43/2006, prin care s-a menţinut arestarea preventivă a apelantului inculpat F.Ş. este legală şi temeinică.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.Ş. împotriva încheierii din 11 august 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 92/43/2006.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.Ş. împotriva încheierii din 11 august 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 92/43/2006.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4898/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4907/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
